Cine suntem?

Despre originile romanilor

" M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive
într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt
tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil.
Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de
moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi
întrebe profesorii de istorie şi de limba română:


Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul
ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la
est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru).
Urmează altă întrebare:


Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă
profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea
întrebare:


Soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în
limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi
"romani" vorbeau orice limbă numai latina nu! Cohortele aflate pe pământul
Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori
foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni
din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din
regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la
gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi
Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din
nordul Africii (C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130). Şi ultima
întrebare:


Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ
populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină ,
de la nişte soldaţi "romani" care nici ei nu o vorbeau?


Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi
promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de
înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de "adevăraţi români", care, nici
mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român:
"soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au
născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor,
soldatul "roman"...


Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe
Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de
la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie "fecundate" de soldaţii
"romani"?


După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi "curve", ba
chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor
lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât "copii
din flori" apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine
daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mândrie", aşteptând
apariţia "sâmburilor" noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe
cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină , când de la soţii, când
de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi
direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele… La
Centrul Cultural Român, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă
somitate, de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au
învăţat latina , de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian!
De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?


Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre
bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie
să facă o astfel de afirmaţie decât dacă... de fapt tot dânşii ne spun că
ne tragem din "doi bărbaţi cu... braţe tari"! Astfel de declaraţii
"istorice" te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!


Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai
14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din
teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu
de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat


latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii
romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina , atunci de la
cine?- se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian?


Herodot ne spune că, cel mai numeros neam din lume, după indieni,
erau tracii. Iar Dio Casius ne spune şi el: "să nu uităm că Traian a fost
un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie
fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul că dacii vorbeau " latina
vulgară", este "un secret" pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.


"Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au
trebuit tălmaci, afirmă Densuşanu şi asta schimbă totul. Deci, dacii şi
romanii vorbeau aceeaşi limbă!" Dacă astăzi se consideră că 95% din
cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să
vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot
evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în
funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că "prima femeie" a
apărut în sud-estul Africii.


Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în
Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija
Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început să
vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe ,
locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am
aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor
am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în
cartea "The Indo-European heritage", apărută la Nelson-Hall Inc.,
Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago , Illinois 60606 , vorbesc
la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul
în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie
moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca
vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici
ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii
impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase
chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute
şi mii de ani.


Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici
mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe,
locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam… Când
am scris "Epopeea Poporului Carpato-dunărean" şi volumele "Noi nu suntem
urmaşii Romei", "În căutarea istoriei pierdute" şi "Călătorie în Dacia -
ţara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei
somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la
Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, în anul 1993, la
Barnes&Noble Books, New York , "The History of Civilization" , "The
Aryans". El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor
în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând
leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţial
Carpatodunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două,
trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru,
dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe
teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt
descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de
continent şi din peninsulă devenea insulă - 6,500 î.d.H., (vezi John North,
"A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper
Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology),
nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii
formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te
decepţionează!


Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie,
Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie
Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronică daco-românească,
însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, " latina vulgara", cu
alfabet geto-dac.. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În
text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă
diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la
stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile
vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba " latina
vulgară", chiar până în secolele XIIXIII, când s-a trecut la oficierea
cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca
"Jurământul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostaşilor
vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică
privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091,
imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de
note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul
profesor doctor în istorie Augustin Deac: "de ce institutele de
specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi
descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina
dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea
celui latin al romanilor?" Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus
amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia
Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter
nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi
"românii adevăraţi", vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate omenirii ce
înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi
neamul...


Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine
şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne
mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de
înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare...


Cu deosebită stimă,
Dr. Napoleon Săvescu,
Fondator & Preşedinte al "Dacia Revival International Society" of New York "

acelasi intrebari le puneam si eu aici . https://subvers.forumgratuit.ro/paranormal-f3/orasul-secret-de-sub-sarmizegetusa-capitala-regala-a-daciei-t33.htm
" am o intrebare romanii au stat aici destul de putin cum puii mei au reusit ei sa asimileze dacii si sa le lase si o limba . au stat in alte zone mult mai mult si populatiile respective nu si-au pierdut cultura si limba doar dacii "

e ciudat cum nimeni pe la noi nu prea isi pune asemenea intrebari trebuie sa vina altii din afara sa ne spuna cine suntem si ai cui.

"Noi nu suntem urmasii Romei" - Dr Napoleon Savescu

Din pacate noua ni se baga pe gat niste teorii false iar explicatia consta in foarte multe detalii fara sens. Practic elevul in scoala e sufocat de atata informatii si nu e invatat sa gandeasca. Eu nu mi-am pus niciodata problema asta, dar dupa ce am citit aceasta carte ii dau dreptate lui Savescu.

da era si o gluma ,de ce poporului roman ii place atat sa fie tras in "teapa"
pai sa nascut din doi barbati . . acum lasaind gluma e posibil ca dacii sa lase mostenire limbii romane doar cateva cuvinte ? e hilar din punctul meu de vedere sa sustii asa ceva.

REPERE ISTORICE DACO-ROMANE ÎN CLISURA DUNĂRII

Clisura Dunării un teritoriu plin de farmec natural dar şi de istorie se întinde oficial de la intrarea Dunării pe teritoriul României la Baziaş până la Gura Văii după unii sau până la ieşirea Dunării din aşa-zisele Cazane. Însuşi marele istoric grec Herodot descrie că aici trăiau albocensii una din cele 15 seminţii ale dacilor.
Acesta ar defileul Dunării, cunoscut în scrierile geografice ca un complex de bazinete şi alte defilee în sectorul transversal al văii Dunării. Clisura devenită toponim, se subînţelege Valea Dunării începând de la vărsarea râului Nera în Dunăre până la Orşova.
Având caractere geografice distincte în defileul Dunării dar şi o importanţă strategică deosebită, oamenii de ştiinţă au fost atraşi în mod insistent şi variat în cercetarea acestei zone. Întâmplător sau nu, zona a fost denumită ,,mina de aur'' a arheologiei.
Descoperirile arheologice de statuete antropomorfe în localitatea Liubcova cu înălţimi de 4cm. la 8cm. sau alte statuete stilizate. Vase cu picioare zoomorfe, diverse capace stilizate cu diverse incizii curbilinii sau în mănunchi.
Toate aceste descoperiri arată că în zonă au locuit din cele mai vechi timpuri oameni şi se poate demonstra cu certitudine că aceştia au fost strămoşii noştri geto-dacii.
Comunităţile geto-dacice s-au stabilit aici datorită bogăţiilor din zonă, dar şi însemnătăţii strategice. În localităţile riverane începând cu Baziaşul, Divici, Pojejena, Coronini, Gornea şi Liubcova au fost găsite urmele unor aşezări dacice.
Dovada cea mai certă sunt aşezarea dacică de la Berzasca şi o aşezare dacică întărită la Coronini, pe fundamentul căreia ulterior s-au clădit altă cetate medievală.
Într-o lucrare de prezentare a Dunării se spune lângă localitatea Dubova unde există peştera Veterani, aceasta are o importanţă religioasă pentru dacii liberi, deoarece a ajuns până la noi legenda şi o tradiţie precum că aici ar fi fost sanctuarul lui Zamolxis, zeul naţional al dacilor (Gino Lupi) .
Cercetări despre Clisura Dunării s-au făcut din cele mai vechi timpuri. Însuşi marele istoric grec Herodot descrie că aici trăiau albocensii una din cele 15 seminţii ale dacilor.
Unul din cei mai apropiaţi cercetători ai Clisurii trebuie amintit învăţătorul Alexandru MOISI, care în ,,Monografia ţinutului Clisura" tipărită la Oraviţa în 1934 aduce unele argumente prin care menţionează continuitatea dacilor în acest spaţiu dunărean. Domnia sa arată că în Clisură au rămas urmele multor cetăţi dacice, dar numeroasele cuceriri ce au survenit de a lungul timpului, au făcut ca istoria adevărată să fie deturnată în favoarea noilor cuceritori. Exemplifică vechea cetate dacică de la Coronini, un punct strategic foarte important pentru daci cât şi pentru viitorii cuceritori romani, dar şi alte cetăţi din zonă, cărora li s-au atribuit numele unor sfinţi inexistenţi la acea vreme. Descoperirile arheologice arată că au fost găsite armamente, obiecte casnice, monede care atestă că aceste locuri au fost locuite cu peste 700 ani î.d.Cr. şi chiar mai mult. Aceste monede fiind emise pe timpul lui Filip şi Alexandru cel Mare. Distinsul nostru înaintaş arată că piesele ce atestă istoria noastră, se regăsesc în muzee din Europa şi nu în cele româneşti unde ar trebui să le fie locul.
Precizările istorice despre romani arată că aceştia au cucerit unele zone temporar, dar la primele contacte cu băştinaşii au avut surpriza să constate că se înţelegeau ca şi cum ar fi vorbit aceeaşi limbă. Încet şi ordonat romanii au început să construiască pe malul stâng al Dunării drumul încă de pe vremea împăratului Tiberius anul 33 d.Cr. terminat de Traian în anii 101-103. Se poate constata că la terminarea drumului romanii nu deţineau controlul asupra malului stâng al Dunării şi din acest motiv nu s-a putut monta acea faimoasă TABULA TRAIANA pe malul stâng, pentru a consemna evenimentul, destul de important pentru pretenţiile împăratului Traian. După cucerirea Daciei s-au mai construit şi numeroasele cetăţi la; Şviniţa, Liubcova, Drencova, Coronini şi Baziaş, cetăţi ce au fost dărâmate după cucerirea zonei de către turci.
Dunărea era legată cu interiorul ţării prin alte drumuri secundare construite în timpul domniei lui Septimiu Severus 193-211.
Construcţiile din epoca romană sunt evidenţiate şi prin impunătorul castru roman de la Pojejena (Sitarniţa), villa rustica de la Gornea (Căuniţa de sus).
Despre istoria zonei voi continua şi cu alte articole, prezentând alţi cercetători şi invit pe alţii mai avizaţi să vină cu noi precizări, descoperiri şi documente necesare multor lămuriri privind istoria vechii Dacii.
Zona Clisurii Dunării a fost cercetată în timp de mai mulţi istorici, mai mari sau mai mici. Voi aminti pe istoricul veneţian Francesco GRISELINI(1717-1783) care a făcut între anii 1774-1777 o călătorie în Banatul Montan, descriind amănunţit foarte multe aspecte istorice ignorate până atunci, fiind primul se pare, ce a atras atenţia asupra plecării vestigiilor descoperite în zonă, către alte muzee ale Europei.
Profesorul de istorie Voin STANCOVICI, din Pojejena, pasionat cercetător a istoriei locale, a publicat o mică Hartă arheologică a Clisurii Dunării în anul 1999. Anterior acestei publicări domnia-sa având contribuţii în conservarea unor vestigii descoperite pe plan local în localitatea Pojejena, cum ar fi un relief în marmură a CAVALERULUI TRAC, emblemă istorică a acestor locuri, dar şi predarea către Muzeul Banatului Montan din Reşiţa a multor cărămizi purtând inscripţia legiunilor romane: a-I-a-MINERVA; a-IV-a-FLAVIA FELIX; a-VII-a-CLAUDIA PIA FIDELIS, cât şi monede diverse descoperite în zonă. De prin anii 1985 cercetările din Clisura Dunării s-au sistat din motive lesne de înţeles, lipsa fondurilor alocate cercetărilor istorice oficiale.
Un mare istoric şi arheolog recunoscut a fost şi va rămâne distinsul profesor Vasile BORONEANŢ (n.28-decembrie 1930), a avut mari contribuţii la cercetările efectuate în Clisura Dunării în perioada anilor 1970 şi chiar mai târziu, făcând diverse comunicări despre această zonă. Voi încerca în continuare să prezint mai multe date despre acest ierarh al arheologiei româneşti, pe care am avut onoarea să-l cunosc personal în anii când, cu bastonul în mână, cerceta peşterile din zona Coronini.

Recenzie realizată de Mihai LEONTE

asteptam cu mare drag continuarea, speram sa vina cat mai multi useri cu date despre daci si da.ksha

Un interviu acordat de ziaristul grec George Alexandrou, autorul uneia dintre cele mai vaste monografii dedicte Apostolului Andrei (pe care il praznuim pe 30 noiembrie), intitulata “El a ridicat crucea pe geata”, jurnalului ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din America, ne dezvaluie un fapt uluitor: Apostolul neamului nostru a folosit “cartierul general” din Scythia Minor timp de 20 de ani!

In urma cercetarilor sale, George Alexandrou a constatat ca, din uriasul puzzle, reprezentat de teritoriul unde se presupune ca ar fi ajuns Andrei in cele patru calatorii misionare ale sale, lipseste o “secventa” de 20 de ani, cuprinsa intre intoarcerea lui la Marea Neagra din Valaamo (Finlanda) pana la plecarea spre Sinopae si de acolo spre Patras, in Achaia, unde avea sa fie martirizat. Aceasta lunga perioada de timp, conform celor constatate de Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi petrecut-o in Dobrogea de astazi, unde isi avea ‘”cartierul general” in Pestera de care traditia i-a legat numele. De aici, ar fi intreprins calatorii evanghelizatoare in restul Daciei, pe Dunare, in sudul fluviului, pe malul Marii Negre, dincolo de Prut si chiar in teritorii mai indepartate. Dupa fiecare asemenea misiuni s-ar fi intors in pestera sa.

«Cartierul general» din Dobrogea, cel mai iubit, dupa Hristos

Alexandrou explica aceasta lunga ramanere a apostolului in Scytia Minor prin faptul ca s-ar fi “simtit foarte apropiat de daci deoarece erau monoteisti. Potrivit lui Flavius Josephus, preotii locului erau ca esenienii: virgini, strict vegetarieni, ca ascetii din desert. Societatea daca era foarte libera, femeile aveau aceeasi pozitie cu barbatii, spre deosebire de societatea greco-romana, dacii nu aveau sclavi. De fapt, erau unici in lume la acea vreme pentru ca nu aveau sclavi. Potrivit traditiilor romanesti si descoperirilor arheologice, dacii au devenit crestini datorita Sfantului Andrei insusi, in primul secol. Este firesc sa se fi simtit ca acasa in randul clerului dac si ca ei sa-l fi acceptat rapid si sa fie convertiti”, mai spune jurnalistul grec in interviul amintit. Alexandrou crede ca Apostolul Andrei a iubit acest loc din Scythia Minor mai mult decat orice, dupa Hristos. “Cred ca Dumnezeu i-a oferit asta ca o consolare deoarece a avut calatorii misionare foarte dificile. Avem descrieri ale unor locuri unde nu a fost bine-venit, de unde a fost obligat sa plece. Lucrurile au fost deseori foarte dificile, mai ales cand a fost la slavi, unde sacrificiul uman era inca practicat. Va puteti imagina: Era obosit sa treaca prin astfel de lucruri si cand a venit la daci... unde grecii si evreii erau acceptati in aceeasi masura si unde existau preoti sihastri asceti, se intelege cat de lesne s-a integrat. Putea sa predice, era fericit acolo. De fapt, dacii credeau ca religia pe care el a adus-o nu era numai mai buna decat a lor, ci si o continuare a vechii religii. Au privit religia nativa ca prevestitoare pentru crestinism. Douazeci de ani inseamna mult si se intelege de ce romanii isi amintesc de el mai mult decat de alte traditii”, mai spune cercetatorul grec.

A fost Sfântul Andrei martirizat in timpul imparatului Traian?

George Alexandrou acorda o mare credibilitate traditiilor romanesti despre Apostolul Andrei, pe care le considera “cele mai de nadejde”. In baza lor, afirma ca, la vremea martiriului, apostolul ar fi avut 85 de ani, poate chiar 95. Totodata, cercetatorul grec este de parere ca martiriul lui nu ar fi avut loc pe vremea lui Domitian sau Nero, conform traditiilor grecesti, ci la inceputul celui de-al doilea secol, pe vremea domniei lui Traian, intre anii 95 d.Hr. si 105 d.Hr. El ia de baza traditiile romanesti si versiunea Sfantului Grigore de Tours a “Faptelor lui Andrei”, in care se spune ca inainte de martiriu, apostolul a avut un vis in care si-a vazut fratele Petru si pe Ioan Evanghelistul in Rai. Aceasta ar putea fi o referire indirecta la faptul ca apostolii Petru si Ioan murisera deja. Sfantul Epiphanius spune acelasi lucru, la fel si Pseudo-Abdia, episcopul Babilonului. De altfel, traditia greaca plaseaza moartea misterioasa a Sfantului Ioan Evanghelistul din Efes (cum ca ar fi fost ingropat de viu pana la gat si apoi corpul lui a disparut pur si simplu) in anul 102 sau 103 d.Hr. “De fapt, exista si acum cantece populare (romanesti n.n.) care vorbesc despre o intalnire intre imparatul Traian si Sfantul Andrei”, concluzioneaza cercetatorul.

Cele patru calatorii ale Sfantului Apostol Andrei

Conform cercetarilor intreprinse de George Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi realizat patru calatorii misionare impresionante, desfasurate intr-un teritoriu vast intins pe trei continente: Asia, Europa si Africa. Iata, in sinteza, posibilul traseu strabatut de neobositul propovaduitor:
Prima calatorie: Gaza - Lidda, in Palestina- Antiohia - Ancara-Edessa - Urfa (Turcia, in anul 36 d.Hr.) – Bythinia – Capadocia –Galatia - Pontul grecesc – Armenia – Caucaz - Ierusalim; A doua calatorie: Ierusalim –Antiohia –Cipru (cu vaporul) –Ephes (unde s-a intalnit cu Apostolul Ioan) –Antiohia –Niceea –Pont –Georgia –Parthia (Persia) –prin Kurdistan –Cynocefaloi (azi Balachistan, la granita cu dintre Pakistan si Iran – Sogdiana (azi Samarkand si Bokhara in Uzbekistan – prin Pakistan si Afganistan, pe Drumul Matasii) –Massagetae (China)- Altai – Marea Caspica -Kurdistan – Ierusalim; A treia calatorie: Ierusalim (anul 49, imediat dupa primul sinod apostolic) – probabil Egipt – Etiopia- Marile Lacuri (granita din Tanzania, Uganda, Rwana si Congo) - Zimbabwe – Etiopia- Meroe (in sudul Nilului) –Ierusalim; Aceasta misiune a fost una speciala, pentru ca ea a vizat, in primul rand, salvarea Sfantului Matei, capturat de triburi antropofage din zona actualei Zimbabwe. A patra calatorie: Ierusalim (dupa Adormirea Maicii Domnului) –Pont –Georgia –Caucaz – Marea Azov –Donetk (Crimeea) –Kiev- scitii din Ucraina- posibil Novgorod – Lacul Ladoga (Valaam) – posibil Solovki – posibil Marea Baltica - Scotia – posibil Marea Baltica - prin Polonia si Slovacia –Dacia –Sevastopol – Sinopae –Patras; Se observa ca Pontul grecesc a fost vizat in mod special de Andrei. Adica acele orase porturi de la Marea Neagra infiintate de greci. In acest context, se poate afirma ca apostolul ar fi putut ajunge in Scythia Minor inca din prima sa calatorie, unde ar fi putut lua contact si cu populatia autohtona, adica cu stramosii nostri daci. In decursul anilor, a revenit cel putin de trei ori in zona, de unde, in ultima calatorie, a pornit spre locul martiriului: Patras.

Apostolii au strabatut pamantul in lung si-n lat

George Alexandrou este un bine-cunoscut reporter international, de origine greaca, scriitor si comentator politic, absolvent al Universitatii din Grecia, un fost hippiot si calator pasionat, luptator pentru ecologie. A fost directorul unui ziar istoric din Grecia, director de emisiuni de stiri al unui post de radio din Cipru, a coordonat apoi un program saptamanal de stiri la Radio “Vocea Greciei”, pentru grecii din diaspora, calugarii greci ortodocsi din Siberia, imigranti din Pakistan etc. Este casatorit cu Olga, o ucraineanca de origine rusa, si are doi copii.

Este autorul cartii “El a ridicat crucea pe ghiata”, un volum de 1.000 de pagini dedicat calatoriilor Sfantului Andrei, care exploreaza sursele, traditiile, rutele si culturile apostolului, volum pe care il defineste ca fiind “un goblen cultural”. Ideea cartii s-a nascut la Manastirea Noul Valaamo din Finlanda, unde se retrasese sa scrie o carte despre kalash, descendentii lui Alexandru cel Mare de la granita de nord-vest a Pakistanului. Acolo s-a gandit insa ca ar fi mai bine sa scrie o carte despre sfintii karelieni ortodocsi. De la calugari a aflat insa ca Apostolul Andrei a fost in Karelia. Odata ajuns in Grecia, editorul sau i-a sugerat sa scrie despre acest apostol. Asa a ajuns sa cunoasca legende, traditii, obiceiuri, texte etc. despre Andrei, din peste 50 de limbi si dialecte si a incercat sa vada daca diferitele traditii ale calatoriilor acestuia se potrivesc geografic si temporal, daca sunt macar posibile. Acestea toate au fost coroborate cu comentarii scrise despre vizita apostolului intr-o zona, ajungand sa descopere ca spre exemplu, “traditia kazahstana se potrivea din punct de vedere geografic si temporal cu cea sogdiana din Uzbekistan, aceasta era in concordanta cu cea partiana, iar aceasta se potrivea cu traditia siriana. Era ca un tren, un vagon dupa altul, pana cand am ajuns sa-mi lipseasca doar 20 de ani”, declara acesta intr-un interviu realizat de jurnalul ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din America. Acesti 20 de ani au fost completati de traditiile si dovezile romanesti. “Cel mai incredibil lucru a fost acela ca, potrivit vechilor traditii romanesti, anii pe care i-a petrecut acolo reprezinta exact perioada care imi lipsea”, spune acesta. In documentarea sa, foloseste traditii scrise din secolele II si III d.Hr. si este convins ca la acea vreme apostolii au putut strabate teritorii vaste, dovada fiind calatoriile din antichitate cunoscute sau hartile lui Ptolemeu, spre exemplu. Autorul monumentalului volum sustine cu argumente ca marginile pamantului pana unde le poruncise Iisus ucenicilor sa propovaduiasca Evanghelia Lui erau foarte exact cunoscute de lumea greco-romana. Astfel, pentru greci si romani, lumea se termina in abis, la antipozi, dupa Capul Prasum din Zimbabwe. “Faptul ca apostolii au reusit acest lucru intr-o oarecare masura este pus in lumina de istoricul Tertullian, care a scris in 170 d.Hr: “Avem diaconi, avem preoti si avem biserici, pana la sfarsitul pamantului.” Apoi descrie locurile: Sarmatia, Africa Subsahariana, Insulele Britanice si Scitia. Teritoriul sarmatienilor, de exemplu, se intindea de la Marea Caspica la lacul Baikal si de la Mongolia pana la Siberia”, mai spune cercetatorul grec.

Indreinul kalashilor din Pakistan si Indreanul romanilor

Pentru realizarea monumentalei sale carti, George Alexandrou a utilizat traditii orale si texte referitoare la Apostolul Andrei din greaca veche, greaca moderna, pontiana si calabriana, georgiana, abhaziana, slavona, sarba, rusa, ucraineana, romana, kalasha, baganda, kurda, etiopiana amharica, copta, araba, siriana aramaica, turca, turcik din centrul Asiei, iraniana, bulgara, engleza veche, engleza, germana, italiana, latina, albaneza, finlandeza, kareliana, armeana si foarte multe dialecte. A fost impresionat sa descopere la oamenii care vorbesc kalasha, din Pakistan, prezenta unui mesager al lui Dumnezeu cu numele de Indrein, si sa constate ca, in romana veche, Sfantul Apostol Andrei era numit Indrean.

O piesa aparte, care parea a nu completa uriasul puzzle

In timp ce traditiile separate din Bulgaria, Romania, Etiopia, ale vechilor aramaici, sirieni, copti, cele din Grecia si cele ale bisericilor care apartin de Roma, referitoare la Apostolul Andrei, se potrivesc toate, Declaratia de la Arbroath-Declaratia Scotiana de Independenta fata de Anglia, din 1320, care spunea ca scotienii au invatat credinta crestina de la Apostolul Andrei insusi, parea a nu se integra in uriasul puzzle. Dupa lungi cautari, Alexandrou a descoperit ca exista in antichitate o ruta care lega Scotia de alte locuri in care se stia ca fusese Andrei. El a identificat astfel un grup de laponi, numiti “oamenii foca”, vanatori de balene, care locuiau pe coasta baltica, unde se stia ca a poposit si apostolul. Acesti laponi au facut in antichitate comert pe mare, din Scandinavia pana la Hebrides, Orkney, Insulele Shetland si nordul Scotiei, unde exista un loc numit St. Andrew’s, care pastreaza si astazi relicve crestine de secole. In secolul I, Roma capturase sudul Britaniei, iar scotienii si pictii din nord, presati de inchiderea comertului in sud, au inceput sa foloseasca aceasta ruta celto-lapona veche, urmata probabil si de apostol. Asa s-ar putea explica mentionarea categorica a prezentei lui in Scotia in documentul amintit.

Apostolul nostru era smerit si avea simtul umorului

Din traditiile studiate de George Alexandrou, s-a conturat imaginea si caracterul omului Andrei. Asadar, apostolul care i-a crestinat pe strabunii nostri era un om simplu, smerit, dar ciudat. Traditiile din Kurdistan, Valaamo, Etiopia si Persia il descriu la fel. Avea obiceiul de a fixa pietre mari sau cruci de fier pretutindeni. Cara un baston imens cu cruce. Era foarte modest si nu umbla cu prea multi discipoli dupa el. Nu predica multimilor, ca Petru sau Pavel. Aduna putina companie, precum un staret de manastire. Era in schimb un om cu simtul umorului. In acest sens, unele surse spun ca, atunci cand a vazut pentru prima oara saunele slavilor, la Novgorod, ar fi trimis scrisori prietenilor spunandu-le: ”Acesti slavi sunt niste oameni asa ciudati: se autotortureaza cu crengi de mesteacan”. Radea cand se gandea la acest lucru. A calatorit alaturi de crescatorii de reni din Laponia, cu hunii, a vorbit cu filozofii greci, cu comerciantii slavi, cunostea birocrati chinezi, a vizitat triburi primitive din nordul Pakistanului si pe berberii din desertul Sahara. A calatorit pe jos, cu barci si canoe, pe cai, pe camile, reni sau elefanti. Fiind foarte modest, nu a iesit in evidenta alaturi de triada Petru, Iacov si Ioan, desi a fost “cel dintai chemat”. Credea ca fiecare persoana pe care o intalneste este insusi Hristos. Traditia copta spune ca a fost persecutat la antropofagi. De altfel, el a mai fost persecutat in Kurdistan, la Sinopae in Pont, la Tesalonic, in Chalandritsa, langa Patras. Din apocrifa “Faptele lui Andrei” reiese ca era un tip inalt, putin aplecat de spate, cu spancene stufoase, care se intalneau deasupra unui nas mare. Avea parul ondulat si o barba carunta, care se separa in doua spre capat. Avea ochii, probabil, albastri.

De ce iconografia il reda intotdeauna batran pe Andrei

In traditia iconografica, Sfantul Apostol Andrei este redat la fel de batran ca si fratele sau Petru, desi, potrivit Scripturilor, Sfantul Andrei era mai tanar decat Petru. Chiar si Leonardo Da Vinci, in celebra pictura “Cina cea de taina”, l-a infatisat tot in varsta, dupa modelul icoanelor vechi existente la vremea lui. In Sinai, la Manastirea Sfanta Ecaterina, unde exista unele dintre cele mai vechi icoane crestine, Sfantul Andrei este pictat tot batran. Acest lucru se explica prin faptul ca in iconografie este redat chipul persoanei asa cum a fost vazut ultima oara. Numai Sfantul Ioan nu este pictat ca un om batran, deoarece a fost binecuvantat de Dumnezeu sa “salasluiasca pana cand voi veni”. Toti ceilalti apostoli sunt mereu portretizati la varsta mortii, intocmai ca si Domnul.


Dumitru Manolache
http://www.gardianu l.ro/index. php?pag=nw&id=149702&catid=&p=uluitoarea- ipoteza-greceasc a-sfantul- apostol-andrei- a-petrecut- in-dacia- 20-de-ani. html

Cam multe baliverne pe aici, cea mai distractiva ecea cu granita Daciei aflata pe Lacul Konstanza.
Cred ca lamurirea acestei aberatii sa va faca sa dati singuri raspuns si la alte intrebari puse pe acest topic.
Si anume constientizarea existentei triburilor germanice ca stapani nu numai in jurul lacului Konstanta dar si mult in est adica in zona Vienei de azi, mai exact pana la limesul Carnuntum.
Triburile germanice au constituit cu mult inaintea dacilor o permanenta amenintare impotriva Imperiului Roman, amenintare care a culminat cu luptele de la Teutoburger Wald din jurul anului 9 e.n. cand Hermann Cheruscul (Arminius) a decimat trupele de elita a imperiului roman din timpul lui Octavian Augustus aflate sub conducerea lui Varus, batalie care a schimbat istoria Europei.
Din aceasta catastrofala infringere de amploare a Romei din partea triburilor germanice, romanii au invatat un singur lucru, si anume ca pe dusmani trebuie sa-i decimezi, si exact asta a facut si Traian cu dacii aflati sub ocupatie.

Cu dacii liberi dar si cu cei ramasi inca vii dupa stapanirea romana, asimilitatia in varianta finala a fost terminata de B U L G A R I si acest lucru este usor de dedus prin faptul bine cunoscut ca pana la "pasoptistii" (care au introdus cuvinte franceze in limba romana cu scopul de a o moderniza dar si in scop politic) limba romana era in proportie de cca 70% o limba slava, cred ca acum facand legatura cu bulgarii veti intelege si de ce.
Deci romanii de azi sunt urmasii a 70 % slavi si 30 % urmasi ai soldatilor romani.
De ce nu se merge pe linia asta?
Ptr ca prin rostirea acestei realitati istorice mitul continuitatii de 2000 de ani pica, din cauza ca triburile fino-ugrice erau stabilite in Campia Panonica inaintea bulgarilor si ca urmasii ungurilor nu au fost asimilitati de romani desi romanii au stapanit acest teritoriu o perioada de timp de 2 x mai mare.

Ptr cine se indoieste de afirmatiile mele sa studieze istoria bulgarilor, si sa raspunda la intrebarea de ce Fratii Asanesti au fost Tzari (adica imparati) ai Bulgariei cu mult inainte de existenta unui alt stat roman pe partea stanga a Dunarii.

si tu ar trebui sa citesti despre ramani , rama si drumul lor spre india si intoarcerea ca sa nu mai consideri triburile germanice ca stapani.
ce mai urmeaza sa le dai dreptate ungurilor care zic ca hunii nu au gasit picior de dac pe aceste plaiuri

vali a scris:si tu ar trebui sa citesti despre ramani , rama si drumul lor spre india si intoarcerea ca sa nu mai consideri triburile germanice ca stapani.

Dupa teoria ta ar trebui sa incepem cu "strabunica Lucy" cea a lui Leaky, sau cu pitecantropul din Pekin, ca sa nu pomenesc de Adam si Eva, dar cum tema este originea romanilor hai sa micsoram paranteza si sa ramanem strict la geneza.
Cat despre acele triburi germanice ...ele nu au fost decat cele care au ocupat si distrus Imperiul Roman, au migrat si au colonizat toata Europa si au pus bazele a ceea ce numim noi astazi "civilizatie europeana"
Iti dai seama ce umilitor este ptr francezi sa poarte numele unui trib germanic (Francii) pentru englezi sa constientizeze ca sunt urmasii anglilor si saxonilor, adica alte doua triburi germanice, si chiar a spaniolilor sa afle ca Catalonia era de fapt Gottalonia si Andaluzia = Vandaluzia adica tara gotilor si a vandalilor ++++++ muuulte alte chestii interesante legate de germani.

ce mai urmeaza sa le dai dreptate ungurilor care zic ca hunii nu au gasit picior de dac pe aceste plaiuri

Nu conteaza ce au gasit hunii ...ci ce anume au asimilat bulgarii, moravii si alte triburi slave.
Faptul ca un popor s-a stins prin asimilare (ma refer la daci), nu este neobisnuitm ci mai degraba ceva normal. Popoarele puternice nu au fost asimilate tot asa cum nu au fost asimilati alti traci, frati cu Dacii si anume Ilirii care si astazi mai au limba lor naturala (numita albaneza) fara sa fi fost asimilati de nimeni.

Asa-i ca adevarul spus franc (sper ca e un cuvant ce nu vine tot de la acelasi trib germanic) supara cel mai tare?

hai ca a fost tare aia cu vandaluzia cred ca vroiai sa zici ca vine de la
al-andalus nume dat de arabi acelei zone . eu te inteleg ca iti plac germanii dar nici chiar asa

Ma steptam ca raspunsul sa fie totusi on topic si sa se refere la geneza romanilor ... dar daca i-ai schimbat cursul ...hai sa iti raspund si la problema ta aducandu-ti aminte ca arabii au ocupat peninsula iberica dupa anul 700 e.n. si ca acel teritoriu avea un nume chiar si inainte de invazia araba si anume din perioada cand triburile germanice au ocupat aproape intreguil imperiu roman.

Ca sa nu crezi ca bat campii ...iti dau un link catre wikipedia unde iti recomand sa citesti etimologia numelui al andalus:

http://en.wikipedia.org/wiki/Al_Andaluz

Toponimul „Andalucía” s-a introdus în limba castiliană în secolul XIII sub forma „el Andalucía”, în sine o încercare de a fasona adjectivul arab al andalusiya care se referea la al-Andalus, numele purtat de teritoriile de pe Peninsula Iberică aflate sub stăpânire islamică între 711 şi 1492, conform
mda , acelasi site dar in romana spune ca varianta araba e cea adevarata.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Andalusia

regulilor fonetice şi ortografice folosite de către locuitorii creştini ai peninsulei. Încercările de a deriva acest toponim de la numele latinesc al acestei regiuni, Vandalia (literar ţara vandalilor), nume popular în timpul Renaşterii, nu pot fi susţinute ştiinţific.[3] Este important de observat că „Andalucía” nu s-a referit întotdeauna la teritoriul cunoscut sub acest nume astăzi. În timpul Reconquistei, sensul cuvântului a început să se restrângă totodată cu micşorarea teritoriului controlat direct de arabi, la sfârşitul procesului desemnând numai ultima parte a peninsulei care a fost cucerită, prin aceasta primind semnificaţia folosită acum.[3]

Bine mai Vali!
Se accepta faptul ca denumirea Andaluzia este inca ascunsa in ceata ... dar retine te rog ca germanii (de care ma acuzi tu ca prea tin cu ei), cam sunt buricul Europei, care impunandusi civilizatia lor aceasta este cunoscuta azi ca "civilizatie europeana" si asta de cand au ocupat Imperiul Roman si pana cand un imparat german (revendicat si de francezi sub numele de Charlemagne desi nici nu stia alta limba decat germana si era din renumitul neam al francilor ) si a creat prima UE care se intindea de la Iberi si pana in Romania de azi, si pana azi, cand vedem ca si marile sarbatori asa zis crestine, sunt influentate de cultura germana, (brad. Mos Nicolae, Iepuras etc etc) inclusig tezaurul "Closca cu Pui" sau orasele medievale din Transilvania cu care se mandresc azi romanii ca si cum ar apartine de civilizatia lor!

aci cu sarbatorilii "care este " ai dreptate . dar cu tracii nop. sunt atestati paci din vremuri imemoriabile .

vali a scris:aci cu sarbatorilii "care este " ai dreptate . dar cu tracii nop. sunt atestati paci din vremuri imemoriabile .

Nimeni nu contesta nici existenta tracilor si nici a dacilor, tot asa cum nu se contesta nici existenta avarilor, pecenegilor sau a cumanilor pe aceste teritorii, fara sa mai pomenim de celti sau de goti, problema este ca se trece cu vederea faptul ca aceste neamuri s-au pierdut fiind asimilate de alte popoare.

Uite ai ca exemplu istoria orasului Alba Iulia, care sub ocupatie romana s-a numit Apulum, Fiind ocupat de bulgari si-a schimbat denumirea in Balgrad adica Orasul Alb, (deci o denumire fara nicio legatura cu trecutul roman) iar sub ocupatia migratorilor unguri condusa de principele Gyula, orasul a primit denumirea de Orasul Alb al lui Gyula ...adica Gyulafeherwar (nu stiu daca e corect scris) si acum ca oras romanesc se numeste Alba lui Gyula si cum Gyula nu prea merge la romani s-a romanizat in Alba-Iulia!

... cam asa este si istoria romanilor, nimeni nu contesta existenta tracilor ...doar ca urmasii tracilor nu sunt romanii ci albanezii !

Un voivod de origine cumana la inceputurile Tarii Romanesti".

Sa va spun ceva. Romanii mei sint in intirziere cu aproape o suta de ani, ca mentalitate. Fiindca noi nu vrem sa admitem, fiindca nu stim si fiindca s-a ocultat lucrul acesta, ca nici o tara din Europa, dar nici una, nu si-a format in Evul Mediu un nou stat pornind de la bastinasi. Dar nici unul! Primele mele lucrari le-am inceput tardiv, date fiind razboiul, diplomatia (bun, sa nu ma pling, ca, daca nu eram trimis la Stockholm in 23 august 1944, as fi infundat puscaria pe zece-cinspe ani� plecind, am trecut prin momente grele in strainatate). Pe la 40 de ani m-am apucat de studii, care erau de filosofia istoriei, nu de istorie-istorie. Istorie adevarata nu am scris decit dupa 50 de ani. Cum o sa am 91 de ani peste doua luni, zic ca sint vreo 40 de ani de cind fac istorie�

Uite cum tineti sa nu fiti atacat ca v-ati apucat de istorie tirziu�

Eram licentiat in istorie. Dom�le, aveam o obsesie: nu incep sa scriu istorie pina cind nu ma lamuresc cum se poate scrie istoria. De aceea, am facut invers decit ceilalti istorici, care studiaza istorie si apoi filosofia ei. Filosofia e un fel de sfirsit de cariera, ca un fel de concluzie, semnul unui batrin intelept lasat pe lume.

Intii ati imbatrinit�

Da, intii am imbatrinit bine si apoi, dupa 50 de ani, am inceput sa scriu istorie. Si ce istorie am scris? Cum s-au occidentalizat Principatele Romane dupa 1800. Sa stiti un lucru: ce traiam eu in Africa, efortul de occidentalizare al africanului, imi deschidea niste orizonturi despre ce s-a intimplat la noi. Si sa nu fiti scandalizat, comparam negrul meu cu romanul, fiindca, in astfel de momente, cind unii incearca sa-i imite pe ceilalti, se intimpla fenomene similare si faptul ca vedeam sub ochii mei acest fenomen - am stat 23 de ani in Africa - mi-a deschis un orizont spre anii 1800. Vedeam superstitiile lor in a imbraca haina europeneasca si m-am gindit ca oarecare dificultate a avut in sensul asta si romanul, sa treaca de la religia ortodoxa bizantina, de la obiceiuri grecesti si turcesti, dintr-o data, la modelul francez. Miracolul la noi a fost ca noi aveam asa o sete de occidentalizare, ca, dintre toate, Bulgaria, Rusia, Serbia, noi am sarit cel mai repede in noul model, dar cit de adinc l-am asimilat e o problema. Era cit p-aci sa fim occidentalizati, cind a venit drama comunismului, o trauma care ne-a oprit din crestere. 45 de ani ne-a stat ceasul, a incetat evolutia noastra normala, iar romanul, oricit de intreg e la minte, este infectat acum cu tot felul de timpenii.

Istoriografia asta duplicitara!

Este, dar culmea este ca de 17 ani incoace nu scriem cum gindim. Nu toti, dar ne-a intrat in reflex sa ne autocenzuram. Nu e bine! E un bumerang, tot ce facem ca sa mistificam trecutul se intoarce impotriva noastra.

Constantiniu, Vlad Georgescu si "Istoriile" lor sint bune?

Da, destul de bune, dar cind e vorba de originea lui Basarab, de exemplu, nu se pronunta.

Habar nu au de poveste!

E, cum sa n-o stie? Iorga cade pe o carte scrisa de un englez privitor la cumani, numiti in trei feluri diferite, "polovske", "ciupceak", "cumani". Trib destul de numeros ce a ocupat aproape toata Ucraina de azi, plus jumatate din Romania. Noi, fiind ultimul val al cumanilor, eram numiti cumanii negri, iar cei din Ucraina erau albi, asta e diferenta dintre cumanii principali si cei periferici, fara conotatie peiorativa. Cumanii albi primesc valul mongolilor. Cei negri, ai nostri, care refuzasera crestinarea, luptindu-se cu ungurii timp de 150 de ani, au vazut victoria oamenilor lui Genghis Han, de la 1223, si au cerut imediat crestinarea din partea regelui Ungariei. Regele era vasalul Papei si considera o misiune sfinta crestinarea vecinilor sai. In 1227, 15.000 de osteni cumani in frunte cu conducatorii lor au fost crestinati. Papalitatea creeaza episcopatul Milcovensis, de la Milcov. Din pacate, asta nu dureaza decit pina la 1241, cind mongolii au venit in al doilea lor val si cumanii au trecut in masa in Ungaria: 40.000 de corturi. Locuitorii din Transilvania ii cunosteau pe astia ca pe niste vrajmasi, asa ca i-au primit prost. Regele Ungariei i-a colonizat de-a lungul Tisei, iar conducatorul cumanilor a fost pus la Buda intr-un palat. Cind au trecut mongolii Carpatii, gloatele ungare de la Buda l-au omorit pe regele cumanilor. A fost o revolta generala in toata Ungaria si, in loc sa le fie de ajutor ungurilor impotriva mongolilor, au generat mereu motive de neliniste. Cumanii au plecat spre Bulgaria si abia dupa retragerea mongola au revenit la chemarea regelui Bela al Ungariei. Bun, niciodata nu au plecat cu totii in aceste dus-intorsuri, iar o parte au ramas si in Moldova, si in Muntenia. Si au ramas nu doar cumani de rind, ci si dintre capetenii, stramosi ai boierilor nostri. Romania e plina de toponime cumane sau pecenege. Nu doar Comana, Peceneaga, astea ar fi simple, nu, toate localitatile ce se termina in "ui", Vaslui, Calmatui� Sint nume proprii, precum Barcan, Tincaba, priviti la satele Barcanesti, Tincabesti, astea sint localitati ce apartin unor boieri. Parerea mea e ca, in ajunul intemeierii Tarii Romanesti, mare parte dintre virfurile ierarhiei erau cumani.

Si Negru Voda?

Negru Voda e cuman!

Nu se poate!

Uite ce se intimpla� am inceput sa va spun de Iorga. Iorga descopera aceasta carte ce povesteste de cumani. Iorga descopera acolo o groaza de nume, precum Basaraba, Tincaba, si zice, uite, dom�le, originea lor cumana. Face o comunicare la Academia Romana in 1927 intitulata "Imperiul cumanilor si domnia lui Basaraba". Acolo este o fraza: "Numele e cuman". Basar e aoristul unui verb, "a domina", iar aba e "tata". Deci, e cuman. Si adauga: "Dar numai numele?". Stia. In "Istoria" lui, apoi, nu mai spune acelasi lucru.

A uitat.

Nu! Este un blocaj intelectual. Romanul nu e in stare sa accepte ca intemeietorul lui nu e o corcitura intre Traian si Decebal. Este o timpenie!

Cum sa fie o timpenie? Am trait o viata cu o timpenie in cap?

Da! Va rog sa va lecuiti. Timp de o mie si ceva de ani nu va dati seama ce amestec de populatii au fost pe pamintul acesta! Cine sint romanii astia? In afara de o mica parte dintre legionari si dintre saracii din sudul Italiei, restul, majoritatea colonistilor nu erau romani. Uitati-va la tipul fizic, asta a descoperit-o un Lahovary. El a comparat grupele sangvine din cataloagele de recrutare a civililor. In 1930 se stia. Daca iei cele doua-trei judete de secuime, sint integral cu grupa B. Grupa raspindita in Asia. Turanici. Sudul Transilvaniei, Oltenia, o bucatica din Muntenia�

Va rog, nu-mi distrugeti inca un mit! Va puteti face ca ati uitat� cine il mai citeste pe Lahovary?

Dom�le, nu pot sa nu spun adevarul! Deci, in acele zone avem grupa A, din zona mediteraneana. Cine au fost insa colonistii? In afara de romani, minoritari, am avut multi arabi, Legiunea Syrica.

Sintem arabi!

Da. Eu imi aduc aminte de taranii mei de la tara. Bunicul meu adusese tarani la munca din zone curat romanesti. Dom�le, sa vezi niste oameni care seamana cu arabii, curat romaneste!

Scandalos!

Coboara din Syrica! Deci, din partea romanilor sintem foarte amestecati. Acum si dintre daci�

Nu, va rog!

Cu dacii e problema citi au mai ramas! Nu prea stim cum aratau, destul de deschisi la culoare, precum albanezii. Slusanschi, cel mai bun indoeuropenist al nostru, e de parere ca limba, daca nu are legatura cu cea traca�

Cum, domnule Djuvara, chiar vreti sa-mi doboriti miturile?

Astea sint manii, dragul meu, niste improvizatii istorice, nu te pot lasa asa! E dovedit ca limba traca e altceva decit cea daca. Daca e legata, da, de albaneza, dar nu cum au crezut tot felul de minti inventive ca au fost dacii linga albanezi la un anumit moment. Nu e adevarat! Cuvintele romanesti si cele albaneze sint mostenite din dacomeziana, radacina comuna.

Acum chiar ne injurati de mama si de tata!

Hahaha, daca o interpretati asa� Sa stiti de la mine ceva: sintem un mare amestec de populatii, ne-a unit o limba si e fantastic cum am putut sa asimilam atitea. Asta e puterea romanului, puterea de asimilare.

Adaptarea.

Da, limba romana e un fel de "melting pot". Aici, un alt lucru pe care l-am tot ascuns... amestecul cu slavii. Giurescu, batrinul, el a venit cu ideea ca slavii aveau acelasi rol, precum germanicii in Franta.

Nu incepeti cu asta!

Dom�le, regatul Frantei a fost facut de germanici, iar cel al Spaniei, de vizigoti!



Inainte de a pleca in Africa, Neagu Djuvara

a vrut sa emigreze in Argentina

Al nostru, de daci si romani.
Nu! Dintr-un amestec dintre slavi si romani. Slavii s-au instalat in colonii uriase, dovada toponimele, Ialomita, Neajlov, Bistrita, Dimbovita. Interesant insa, asta mi-a spus-o Poghirc, ca aceste colonii erau inconjurate de fluvii cu nume stravechi dacice: Dunarea, Oltul, Mures, Cris. Astea sint dovezi de continuitate. Slavii au patruns destul de mult. Satele noastre erau sub un jude, denumire latina; venirea slavilor a adus cneazul. Cele doua denumiri functionau paralel in anumite zone. "Cneazul" era de origine slava. Cnejii erau niste seniori, se impuneau ca autoritate, iar juzii doar administrau. Juzii, deci, nu au avut vocatie de a uni toata tara! Si acum, ca originalitate din partea mea, eu cred ca nici slavii nu au avut puterea de a crea state. Si care e dovada: nici un stat slav, nici unul!, nu s-a nascut cu aristocratie slava. Slavii nu au venit cu intreaga armata, nu, ci ca tarani, neorganizati, dovada ca numele lor privind sefii, "ban", "jupan", sint de origine avara. Cneaz chiar e germanic. La sud de Dunare, numai protobulgarii au facut stat, or, ei erau de origine turca. Ei au venit foarte bine organizati, foarte luptatori, i-au batut pe bizantini si i-au obligat sa le dea o bucata de pamint. Rusii au fost facuti de varegi, de nordici razboinici. Numele de "rus" Oleg, Igor sint nordice. Tara noastra facuta de cumani se numea Cumania, dar faptul ca ei au plecat/venit a facut ca ei sa fie romanizati.

Cui ajuta zapaceala asta?

Sa stim cine sintem. Sa nu ne mai inchipuim niste basme! Si basme care nu sint crezute de straini. De ce nu sintem cunoscuti in lume? Fiindca am mintit!

Si ne-am mintit pe noi!

Si ne-am mintit si, ce-i mai rau, am crezut minciuna. Eu consider ca fac o revolutie cu aceasta carte!

Dar cum e sa te minti si sa si crezi?

E un blocaj psihologic. Oamenii inteligenti isi fac autocenzura. Nu merg mai departe, ca nu place poporului. Ghinionul nostru a fost ca am intrat in concertul european cu mare intirziere din cauza ocupatiei turcesti. Abia in veacul 19 intram in Europa. Atunci a fost un moment in care fiecare a vrut sa se arate mai sus decit era.

Balcescu, Kogalniceanu, ei sint de vina!

Toti!

Nu era momentul!

Bine, dar ei stiau multe lucruri! De ce a ascuns Iorga? Despre Basaraba stia ca e cuman. A scris-o in articole, nu a spus-o in cartile mari. Stia si de taica-su. Ticalosia de unde a inceput? De la "filius Thocomerii", tradus imediat ca Tihomir. E o mica ticalosie intelectuala. S-au repezit sa gaseasca un slavo-roman.

Il stiu pe Tihomir, e ca un frate pentru mine, am crescut cu el!

E, l-ai invatat? Dezvata-l. De 50 de ani, un mare savant, Decei, si unul maghiar au spus ca acest nume este unul cunoscut, cuman, care inseamna "fier calit". Deci, pe tatal lui Basarab il chema Thocomer. Deci, era cuman! Numele tatalui si fiului erau cumane. Argumentul principal era ca ei erau catolici, iar singurii catolici erau acesti cumani, care cu o suta de ani inainte fusesera crestinati. Nu doar domnitorul era cuman, ci si cei din jur, un sfert dintre boierii importanti erau cu nume cumane.

Va faceti boierii Djuvara cumani?

Eu sint din sudul Dunarii, s-ar putea sa fiu in afara cumanitatii, dar familia mea din partea mamei s-ar putea sa fie de origine cumana! Uite, am facut un tabel de ascendenta de partea mamei. Stiti ce am descoperit acolo?

Ca nu sinteti din Djuvara cu Gradisteanu!

Hahaha, nu asta, fiindca daca mergi pe linia mamei esti mai sigur. Nu, am descoperit ca mama cobora de 12 ori din Basarab.

De 12 ori? Sinteti cuman! Sinteti mindru?

Foarte! Astia erau barbati luptatori. Sa stiti ca o parte dintre cumani au plecat spre Africa� ei sint mamelucii care stapinesc Egiptul de sute de ani.

" A: Aş dori să discutăm despre daci. Ai aflat despre ei?D: Da. Aghton mi-a povestit multe lucruri.A: Ce îmi poţi spune?D: Erau o rasă nobilă. Ei erau urmaşii celor ce au fost prezenţi pe Terra încă de la facere. Pe pământul lor s-a născut lumea.A: Ce înţelegi prin rasă nobilă?D: Cei ce au fost aici sunt străbunii atlanţilor la fel cum dacii erau urmaşii atlanţilor. Aghton spune că aveau altfel de sânge.A: De anunnakki?D: Nu. De alt fel, dar nu se poate spune acum.A: Şi anunnakki au intervenit în decursul timpului, i-au modificat?D: Da, dar cu ajutorul altor pământeni şi nu direct.A: Cum?D: Peste rasa lor s-au suprapus alte rase.A: îmi poţi spune cum arătau fizic străbunii noştri?D: Erau foarte înalţi, aveau păr blond-roşcat şi ochii albăstrii, dar nu ca albastrul de acum.A: Cam ce fel de albastru?D: Cumva ca al inuakilor.A: Adică spre mov?D: Cam aşa, dar nu exact la fel.A: Erau evoluaţi?D: Erau speciali. Erau evoluaţi, erau buni şi ştiau să materializeze iubirea.A: Cum adică?D: Ştiau să creeze cu iubire şi din iubire. Acest lucru nu a mai fost prezent pe Terra de la ei încoace, decât ca atribut al unor fiinţe singulare şi nu al unor mase de oameni.A: Se spune că a existat un conducător pe nume Zamolxe care era zeu.D: Era om, dar avea ca manifestare pe Dumnezeu şi apoi a ajuns Creator.A: Tu îl vezi?D: Da. Aghton mi-1 arată.A: Mi-1 poţi descrie?D: îl văd înalt, cu barbă şi plete de culoare blond-roş-cat. Poartă un fel de haine albe şi ceva din blană. Are un toiag de aur ce se termină în partea de sus cu o salamandră.A: Adică o fiinţă reptiliană?D: Era o salamandră, adică o entitate păzitoare a focului sacru, a focului lui Dumnezeu, a luminii. El însuşi era înconjurat de un câmp de foc. El era păstrătorul limbii pure, a limbii de aur.A: Ce este limba pură?D: Este limba universală a creaţiei, limba sfântă şi adevărată. La început pe Terra s-a vorbit această limbă. Mai văd că are pe cap un fel de cerc sub formă de şarpe.A: Altă reptilă?D: Ei aveau foarte multe obiecte cu astfel de forme.A: De ce? La ce le foloseau?D: Ei ştiau de existenţa anunnakkilor. Erau pentru protecţie.A: Se protejau de ei cu obiecte cu formă reptiliană?D:Da.A: De ce?D: Pentru că ştiau că forma anihilează forma.A: Poţi fi un pic mai exact?D: Numai cu o formă sau o energie de acelaşi fel, dar de altă polaritate poţi anihila sau anula ceva. Este una din legile creaţiei.
A: Cum?D: Dacă în întuneric aduci lumina, întunericul dispare, dacă în ură pui iubire, ura se anihilează, dacă în tristeţe aduci bucurie, atunci tristeţea nu va mai exista.A: Dar dacă în iubire aduci ură? Nu se transformă iubirea?D: Nu. Niciodată. Iubirea şi lumina nu pot fi stinse. A: Şi cum poţi anihila influenţa anunnakkilor? D: Dăruindu-le iubire şi lumină. A: Şi cum dăruiau iubire străbunii noştri anunnakkilor? Mă refer la obiectele de care îmi vorbeai.D: Acele obiecte, să zicem cercul cu formă de şarpe, era încărcat încă de la concepţie, de când era metal fără formă, cu ideea de a proteja şi a transforma orice energie în iubire. In acest mod cei ce îl purtau erau apăraţi de orice atacuri. Tot cu ajutorul lor ştiau să îi recunoască. Mai existau şi alte programe, mult mai complexe, însă nu este momentul să le facem cunoscute.A: Există şi câteva brăţări, care datează tot din aceiaşi perioadă şi care au formă de şarpe. Sunt însă foarte mari şi parcă făcute pentru oameni de alte dimensiuni.D: Oamenii de atunci erau mult mai mari decât noi aşa că este normal ca brăţările să fie mari.A: La vremea respectivă ţara noastră avea aceeaşi dimensiune ca acum?D: Nu. Era foarte mare. Cam de 8 ori mai mare. O bucată din ea s-a scufundat şi nu se mai vede. A: Are legătură cu Atlantida?D: Totul are legătură cu Atlantida. Şi noi cei de acum, numai că nu mai suntem aceeaşi rasă. Sângele lor a fost amestecat cu sângele altora. A: S-a urmărit acest lucru?D: Da. S-a făcut intenţionat. Nu se multe din aspectele originale. Dacă am vrea am putea să ne amintim aceste lucruri. Ele se află ascunse adânc în ADN-ul nostru.A: îmi poţi spune de ce au dispărut atlanţii ca rasă?D: Ei nu au dispărut niciodată. Sunt şi acum aici. O mare parte din pământul lor a fost distrus, dar cei ce trebuiau să se salveze au ştiut de această distrugere şi au plecat în alte părţi.A: Din ce cauză s-a hotărât distrugerea unora şi salvarea altora?D: Atlanţii aveau manifestare de dumnezei, adică puteau crea, numai că au început să creeze cu mintea şi nu cu inima şi în detrimentul celorlalţi. La toate acestea s-a adăugat şi influenţa anunnakkilor, care au reuşit să îi învrăjbească.A: Mai există astăzi linii pure de oameni cu descendenţă atlanta?D: Nu. Toţi au sânge amestecat. Acelaşi sânge se găseşte în prezent şi în ţările din nord. Aici au cel mai mare interes anunnakki. Ei vor să oprească definitiv această rasă şi prin orice mijloace. Acolo sunt cele mai mari atacuri energetice. La noi Zamolxe avea sânge pur la fel ca şi cei ce au trăit în timpul lui. După aceea au mai existat linii pure, dar s-au oprit cam pe la anul 1600.A: De ce?D: Pentru că s-a urmărit stingerea lor. Şi ei au fostpăcăliţi de anunnakki.A: Zamolxe făcea minuni?D: Nu făcea minuni, căci mulţi puteau face ce făcea el. El era păstrătorul Codului Legilor.A: Ce era Codul Legilor?D: Era o carte groasă cu foi din metal în care se aflau scrise Legile Universale. La fel cum exista pe Inua Cristalul cu Codul Legilor. In acea carte se găsea răspuns la orice întrebare. Cine avea o problemă venea şi o consulta. Zamolxe era păstrătorul cărţii.A: Avea cunoaştere?D: Toţi erau aşa.A: Aşa se năşteau?D: Ei se năşteau oameni, dar erau speciali. Când copiii ajungeau tineri erau luaţi şi trimişi să înveţe.A: Şi fetele şi băieţii?D:Da.A: Ce învăţau?D: învăţau cum să îl facă manifest pe Dumnezeul din ei.A: Şi reuşeau toţi?D: Şcoala avea trei trepte. Prima era pentru toată lumea, la a doua intrau numai cei care treceau anumite teste, iar a treia era rezervată pentru cei care vroiau să fie conducători sau iniţiaţi. Pentru cei iniţiaţi mai exista o treaptă, dar la care foarte puţini au ajuns. Era treapta care te transforma în Creator.A: A ajuns cineva Creator?D: Zamolxe era Creator şi au mai fost câţiva. Ei nu sunt cunoscuţi încă, dar în curând se va face o descoperire şi vom afla mai multe despre ei. Au fost şi două femei. Una a fost sora lui Zamolxe.A: Zamolxe a avut o soră?D: Da. Ei aşa au venit. Erau pereche. Ei erau Creatori numai împreună.A: Pentru a avea energia feminină şi masculină la un loc?D: Numai aşa poţi avea energia perfectă, necesară Creaţiei.A: Se spune că Zamolxe avea un loc sfânt, numit Kogaion, care ar fi de fapt cetatea Sarmisegetusa-Regia."

O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri.
Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.
De la daci nu au rămas izvoare scrise.
Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor.
O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică.
A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor.
Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut.
Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris.

Dăruită de un grof

În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi.
Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută.
A facut rost de o copie.
Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele.
Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria.
E o carte legată în piele.
A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907.
Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838.
Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor.

"Scriere secretă"

După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: "Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care
nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc".

După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.

Alfabet dacic cu 150 de caractere

Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci.
"Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului", spune aceasta.

Solii şi cântece ale vlahilor.

Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri.
În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase.
E scris cu cerneală violet.
Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad,
între anii 1064 si 1101.
"Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit
Viorica Enachiuc.

"Jurământul tinerilor blaki"

Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit "Jurământul tinerilor blaki", care a fost tradus în felul următor:
"O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,
Înşelator, să nu primeşti a te uni
Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit Vei fi
Cântecul cetăţii aud îndelung
Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!
Să juri cu maturitate şi cu convingere!
Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!
Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău,
mergi cu jurământ puternic!"

Notă:
Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător.
Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei.

Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, promoţia 1963.
Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie.
E membră UNESCO din 1983.
Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova.
A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică.
Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel.
Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi ăn Danemarca, unde a studiat scrierea runică.

"CUIUL DACIC"



Pe data de 4 septembrie 1997 soseam la Chisinau sa-mi intilnesc un prieten, Tudor Pantiru - fostul Ambasador al Republicii Moldova la Natiunile Unite. L-am cunoscut pe Andrei Vartic, de profesie fizician-spectroscopist, un pasionat al istoriei dacilor, care-mi spunea: "Este trist sa stai de vorba cu "profesori universitari in arheologie" care sapa tot cu lopata veche de 20-40-100 de ani si nimic altceva, mentinind cercetarea arheologica, in Romania, pe pozitii aproape paukeriste, negind or refuzind sa vada radacinile extraordinare pe care romanii o au in civilizatia lumii". A face azi cercetare arheologica fara laboratoare de teren, care sa-i spuna cercetatorului ce roca sapa, ce compozitie are cutare caramida sau ciob, fara acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fara urmarire prin satelit a ceea ce se intimpla in Carpati (ca de pilda misterioasele "arsuri"), fara o echipa solida multi - disciplinara incluzind sociologi, etnologi, istorici, medici, economisti, este in cercetarea arheologica moderna un fel de a juca turca pe rampa de lansare a unei rachete, nevazind altceva decit tuiul. L-am intrebat cum de ajuns sa fie asa de pasionat de daci, la care Andrei mi-a raspuns: "Pe vremea cind eram student in anul I la Fizica, in 1966 la Leningrad, unchiul meu, Grigore Constantinescu - absolvent al Sorbonei, mi-a facut cadou cartea lui Daicoviciu "Dacii" - pe atunci o carte interzisa pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti. Ce a realizat Andrei Vartic, in expeditia sa, este formidabil. Acesta descifreaza Topografia Dacica, redescopera Metalurgia Dacica - cea mai avansata din lumea antica, descrie materialele de constructie dacice, in special Betoanele Dacice, vorbeste despre Cosmogonia Dacica, Moralitatea la Daci si ce este cel mai important ii redescopera pe Daci, scriind carti ca: "Ospetele Nemuririi", "Enigmele Civilizatiei Dacice", "Fierul-Piatra, Dacii-Timpul", "Magistralele Tehnologice ale Civilizatiei Dacice", publicindu-si cercetarile chiar si in conferinte NATO. El, Andrei Vartic, ridica valul nepasarii de pe trecutul nostru dacic. In timp ce se plimba, acum 7-8 ani, in jurul Movilelor Ciclopice de la Sona, descopera in huma acestora o veritabila Ghiara de Sfinx; fiind un om corect, el cheama Institutul de Arheologie din Cluj, care, trimite pe cineva pe soseste peste noapte, o ridica si ... dispare. "Ei, asa or fi legile pe aici" si-a spus Andrei, putin necajit ca ei, arheologii, nu au discutat si cu el. Era vara, frumos, papadii galbeme peste tot cind Andrei gaseste calupuri de fier dacic de peste 40kg si din nou corect ii anunta pe "tovarasii" arheologi care vin, iau si ... pleaca. Tot el gaseste in sanctuarul dacic de la Racos, Cuie Dacice si din nou "echipa" de bravi arheologi romani (?) soseste in frunte cu dl. prof. dr. Ioan Glodariu si il felicita, iau Cuiele Dacice, nu inainte de ai da "cadou" si lui Andrei ... un Cui Dacic "cu tema" sa-l cerceteze. Andrei trece cu Cuiul peste granita, acasa, de cealalta parte a Prutului, la ceilalti romani. urmasi ai acelorasi Daci, dar despartiti de niste politicieni care i-au convins pe istoricii moldoveni ca ei ar fi de un alt neam si ca ar vorbi si o alta limba, diferita, Moldoveneasca, care ar avea si niste foarte mici asemanari cu Limba Romaneasca, dar prea mici pentru a fi luate in consideratie. Dar ei politicienii din dreapta si din stinga Prutului, cind se intilnesc, uita ca nu folosesc traducatori, ba de multe ori sint veri ori cumnati, avind si aceleasi nume. Dar sa revenim la Andrei Vartic. Se facuse iarna la Chisinau, intr-o zi ningea, in alta ploua, iar el, Andrei, intr-una din dupa amieze se uita cind pe geam, afara la ploaie, cind la Cuiul Dacic vechi de peste 2000 de ani, primit ca "tema de lucru", care nu era nici mincat, nici acoperit de rugina, o adevarata minune. Astfel incepe istoria acelui Cui Dacic, Cui al lui Pepelea (spun eu), primit de la profesorul roman, de arheologie, de din dreapta de Prut. Andrei ia cuiul si fuge cu el la Institutul de Metalurgie de la Balti unde, minune, X-Ray-ul arata ca,

acel cui de peste 2000 de ani, acel Cui Dacic care nu vrea sa rugineasca, avea in componenta lui nici mai mult nici mai putin decit alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de impuritati, adica de compusi ai carbonului ce ramin de la prelucrare. O "Minune Antica", care va atrag atentia ca se poate obtine numai in conditii speciale de laborator sau in cosmos! Pina la ora actuala sint cunoscute in lume numai doua exemple de astfel de fier antic: stilpul de fier de la Delhi si un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat si in laboratoarele de la NASA cit si la Universitatea Harvard. Specialistii spun ca procesul modelarii unui obiect din fier pur este mult mai complicat chiar decit obtinerea lui, data fiind posibilitatea introducerii in el a unor impuritati. Discul din Mongolia putea fi modelat doar in cosmos, sustin specialistii de la NASA, iar cercetatorii de la Chisinau aveau aceasi parere despre Cuiul Dacic. Andrei, pragmatic, mai neincrezator, a fugit cu Cuiul la Leningrad, la Institutul Metalurgic caci, fier a pur, o fi el dar poate ca suprafata lui sa fi fost vopsita cu vre-o vopsea speciala "dacica", ca sa nu rugineasca. La Leningrad cercetatorii au mai descoperit o minune, despre care va voi vorbi mai tirziu. Vrind sa verifice minunea, Andrei ia "Cuiul lui Pepelea" si fuge la Moscova. Si de asta data rezultatul a fost acelasi: Cuiul Dacic care nu vroia sa rugineasca de peste 2000 de ani, format din alfa-fier pur in proportie de 99,97% era acoperit, nu cu vopsea ci cu 3 straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil, pastrindu-i puritatea, aceste trei straturi fiind, tineti-va respiratia va rog: 1. suprafata - Magnetita "Fe3O4" 2. oxid de fier "FeO" 3. alumo-silicati. Prin cercetarile efectuate de profesorul Kiosse si doctor Galina Volodin, utilizind metode de iradiere ci X-Ray aplicate la pelicule subtiri de semiconductori (asa numitele unghiuri mici) s-a putut observa peliculele protectoare despre care am vorbit mai sus. Profesor Daria Grabco a studiat la microscop microstructura deosebita a fierului dacic si a mai observat ca acest fier are foua straturi de "domene", unul central si unul de suprafata. Domenele, si aici este "ciudatenia", sint orientate perpendicular unul pe altul asta insemnind ca, mai intii s-a solidificat (in cimpul magnetic al Pamintului) stratul interior, apoi, peste el s-a aplicat in stare lichid! un alt strat, care s-a solidificat si el, dar ... in alta pozitie fata de cimpul magnetic al Pamintului!!! Ei domnilor si asta se intimpla acum peste 2000 de ani, intr-o tara salbatica, populata de tarani daci, primitivi si salbatici. Cuceriti mai tirziu de romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o "mica" armata de 150,000 de legionari si carora le-au trebuit mai mult de 6 ani sa cucereasca ce ... citiva kilometri din Spatiul Dacic. Oare s-a intrebat cineva cum a putut rezista in fata Romei, o simpla civilizatie taraneasca? De ce se temeau romanii de daci? De ce Caesar si Burebista au murit in acelasi timp? De ce, de la moartea lui Caesar (care dorise sa porneasca razboiul impotriva dacilor) si pina la cucerirea a numai 14% din Dacia, de catre Traian, au mai trebuit sa treaca 150 de ani? De ce in toti acesti 150 de ani romanii si dacii nu s-au avintat in conflicte directe? De ce nici o armata romana nu pleca la razboi fara sa aibe cel putin un Doctor Dac cu ea? Ce or fi avut de impartit ei dacii si romanii ca acestia din urma, dupa cucerirea unei bucati asa de neinsemnate din teritoriul Daciei, sa declare cea mai lunga sarbatoare cunoscuta pina in zilele noastre, o sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de zile, in care poporul roman putea sa manince si sa bea gratuit pe socoteala statului ... 123 de zile? Ce or fi sarbatorit de fapt romanii? Astfel se demonstreaza ca ei Dacii au lasat documente mult mai rezistente in fata macinarii timpului decit cele ale anticilor Greci sau Romani, dar in alt limbaj decit in cel scris-vorbit. Limbile sint si ele supuse distrugerii, alfabetele la fel. Ca dacii ne-au lasat mostre de "civilizatie" extraordinara ca: - Betoane perfecte nedistruse de timp, apa si intemperii de peste 2000 de ani - Metalurgie mai avansata decit ceea din zilele noastre - cuie care nu ruginesc de 2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg, cind romanii nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai mari de 25kg. - Modelele Matematice de la Gradistea Muscelului si desigur cele Topografice, prin asezarea "asa ziselor cetati" din Muntii Sureanului, Cindrelului, Persanilor (Racos) intr-o ordine perfect geometrica de invidiat chiar si azi. Dar nimanui, se pare, ca ii pasa acolo sus, la nivel "profesoral" de acesti daci, iar Andrei Vartic in loc sa gaseasca nu intelegere ci dorinta arzatoare din partea compatriotilor romani, sa nu fie nevoit sa se duca in Rusia cu acel "Cui al lui Pepelea", spre a-i cerceta misterele. De ce nu s-a oferit Institutul de Metalurgie din Romania sa faca studii, daca nu din sentiment patriotic, macar interes stiintific? Pe Andrei Vartic l-a chemat si presedintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o intrevedere de 15 minute, care a durat o ora si jumatate, urmata de promisiuni – dar guvernul s-a schimbat! Istoria poporului nostru Carpato-Dunarean nu a fost scrisa inca, iar Sarmisegetuza este inca un mister acoperit de paminturi care poate ca o protejaza. Unii spun ca numele ei vine de la Sarmis e (si) Getuza, altii mai initiati in tainele Vedice il citesc Sarmi Seget Usa, adica "Eu ma grabesc sa curg" (in sanscrita). Din nefericire azi pling si caprele din Muntii Orastiei de mizeria ce domneste in "Zona Sacra" a Sarmi-Segetusei. Excavatii cu buldozere, nepasare, chiar reavointa iau locul a ceea ce ar fi trebuit sa fie declarata rezervatie a cetatilor dacice din Muntii Sureanului. Ce nume ciudat si acest Sureanului, ce o fi insemnind domnilor arheologi, istorici, lingvisti? Il citez din nou pe prietenul meu Andrei Vartic, care spunea ca "Lipsa idolilor in asezarile dacilor din Muntii Suryanului (Surya, zeul soarelui la indienii arhaici, urmasi ai arienilor Carpato Danubieni, spun eu) ne duce cu gindul la Marele creator Divin, al poporului dac, Daksha, zapacit si el de Creatia sa, aflata in contiuna, ireversibila si cuantificata descoperire a Drumului Frumos, s-a indragostit de ea. De aceea el daco-romanul cind spune "buna ziua" de fapt spune "Bun e Dyaus". El Dyaus Pitar (pitar - cel ce aduce pita - in sanscrita) a fost primul mare zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune). De la el se trage Zeus, Saturn, si intorcindu-ne la cea mai veche, poate, poveste a genezei cind Zeului Suprem i-a placut Pamintul a dat nastere prin respiratia sa celor 7 zei ai genezei lumii, avindu-l conducator pe Marele Zeu Dak-Sha. Acesta dupa ce s-a uitat peste tot pe pamint a gasit un loc unde ape albastre tisneau din munti impaduriti, dealuri blinde ii inconjurau, acoperite de covoare verzi de iarba, unde clima era blinda si ... in timpul noptii a populat acest spatiu sacru cu primii 10,000 de fii, fii lui iubiti Dacii "the chosen people".