Religia nonreligiozitatii

Stau stramb ca sa ma uit drept.
Ma dus viata intr/o stare in care ma intreb, cand, cum se va elibera umanitatea de simbolistica, de ritualuri, de ingustimea gandirii etc. (nu insist acum)
Poate renuntand la acestea am reusi sa ne destupam la minte suficient incat sa obtinem deschiderea necesara spre a intelege ca RELIGIA IN CEL MAI PUR SENS POSIBIL, NU SE CUVINE SA INSEMNE ALTCEVA DECAT TRAIREA VIETI INTR/UN MOD CAT MAI NATURAL SPRE PUR, GHIDANDUNE DUPA CE "ZICE" CONSTIINTA (NU ANUMITE SCRIERI SAU ANUMITI OAMENI), DAR LUCRAND PORTALUL SI AREALUL PSIHIC PROPRIU, ASTFEL INCAT, CONSTIINTA SA POATA CRISTALIZA, INTRUPA CEVA DE CALITATE.
O minte care tot mereu lucreaza cele ale unui caracter denaturat, va permite constiintei sa imbrace tot mereu haine tot mai ponosite si mai murdare, o minte care lucreaza un caracter tot mai evoluat, va permite constiintei sa oglindeasca tot mai mult naturalul si poate chiar purul, adica sa oglindeasca o minte maiestuoasa, diafana, candida pana la atingerea unor niveluri contemplative in care mintea se vede in sine (constiinta) pe sine (mintea reajunsa acasa (in constiinta) dupa indeplinira misiunii de a experimenta existenta. (nu cumva sa confundati aceasta cu vizionarea imagistica de pe ecranul mintii).

Mai, Io, nu mai generaliza. Tu te referi strict la simbolurile si ritualurile religioase, cred. Si nu putem sa ne ghidam numai dupa constiinta ca s-ar putea sa devenim niste robotei. Eu zic ca ar trebui sa coboram mintea in inima si poate vom vedea altfel lucrurile. Fi si tu mai optimist. Stiu ca nu mai ai chef sa citesti dar sa sti ca sunt o gramada de carti pe piata, carti care sunt citite nu numai publicate si aduc informatii utile celor ce vor sa cunoasca si sa se "destepte", iar pentru cei mai comozi sunt si documentare suficiente atat la TV cat si pe internet.

Biiiiine, biiiine.
Da io ce zic. daca nu sa bagam mintea asta aiuristica in ceea ce a fost numit inima.
Vorbim de inima, ci si de alti termeni dar fiecare intelege altceva.
No, tu ce intelegi prin inima si a cobori mintea in inima, hai sa vedem daca putem ajunge la a ne exprima la fel, pe langa altele si dexurile astea personale ne dezbina.

Ma lasi, mi sa cam scarbit de carti iar mai nou m/am saturat si de filme de care zici tu si de care nu zici si de .....

Mai, Io... Nu este usor sa ne exprimam toti la fel pt ca nu "incapem" toti in acelasi punct. Ma refer la povestea celor care trebuiau sa descrie un elefant pe care l-au vazut intr-o gradina zoologica si fiecare l-a descris in functie de pozitia pe care o avea fata de elefant (unul era in fata, altul lateral...etc). De aceea este bine sa asculti parerile tuturor. Din nefericire, vom fi de acord doar cu cea a aceluia care s-a aflat in acelasi "punct" cu al nostru sau la distanta f apropiata pt ca noi consideram , in general, ca avem mereu dreptate (orgoliul...bata-l vina).

Consider ca povestea de iubire a nimfei Psyche cu Eros descrie bine cam cum se coboara mintea in inima. Sa sti ca dau mereu astfel de exemple pt ca nu-mi place sa scriu. Imi este mai comod sa vorbesc

Deastea nu folosesc la nimic, vezi si "cantarea cantarilor" din Biblie, sau care era aia, na cam inceput sa le uit deatata vreme de cand m/am lasat, tema e aceeas, mintea si inima, povesti nemuritoare.
Io insa am nevoie de certitudine, in sensul de lucrare concreta si cu putere mare.
Stii ce e naspaPe deo parte ca degeaba aplici metoda de metoda daca nu ai starea, iar pe de alta, si cu asta ce/am facut.
Am bagat/o/n masa de mai multe ori si a stat acol pana m/am plictisit, si?
Da, poate daca as dobandi starea de a o putea baga in zisa inima oricand si oricat ar iesi ceva, dar nu am reusit, si la trauma mea severa produsa de popime, nu mai m/am putut vreodata mobiliza indeajuns, atata numai in starile de inspiratie cand intra numai ca sa primeasca cunoastere, pe cat poate ea sa duca.
PS. Pai vorbeste si posteza undeva