Arta Asha si jocul de Sah

exista o legenda persana despre aceasta arta si cum a ajuns la regele persiei . mie personal mi-a placut foarte mult .


LEGENDE PERSANE

Povestite de Paul Jordan-Smith
Arta Asha este legata de jocul de sah din zilele noastre, cunoscuta fiind, de-a lungul istoriei, drept „jocul regilor si regele jocurilor”. Dar, daca astazi sahul este doar un joc, stravechea Arta Asha nu reprezinta un joc, ci un microcosmos de o profunzime complexa si cu o tesatura complicata, cuprins in macrocosmosul vietii – un intreg univers in sine.

Cuvantul “sah” deriva din persanul „Shah”, care inseamna rege si care la origine era Asha, Ordinea Cosmica. Legenda spune ca regele Vishtaspa al Persiei a devenit extrem de plictisit de viata, pentru ca obtinuse tot ceea ce isi dorise: era satul de triumful in razboi, plictisit de vanatoare, suprasaturat de intrigile si placerile de la curtea sa. Regele suferea de plictiseala si, in cele din urma, a oferit o mare rasplata celui care i-ar fi putut trezi un interes cat de mic pentru viata. Nimeni nu a reusit acest lucru, pana cand a aparut Zarathustra cu sahul din lut, in forma sa originala, care era diferit de sahul zilelor noastre. El l-a invatat pe rege care sunt regulile si cum sa joace si, prin intermediul acestui joc, i-a demonstrat toate legile Universului si ale vietii. El le-a interpretat cum numai el o putea face, asa cum niciun jucator de sah din zilele noastre nu ar putea nici macar gandi.

Regele a fost extraordinar de multumit, iar interesul pentru viata i s-a reaprins. Dupa aceea, i-a spus lui Zarathustra ca poate cere orice doreste si i se va da. Zarathushtra a vrut sa ii dea o lectie regelui care sa il dezbare de megalomania de a crede ca poate da oricui orice. Asadar, el i-a cerut regelui un lucru foarte simplu si modest: un bob de grau pentru primul patrat al tablei de sah, doua boabe pentru cel de-al doilea patrat, patratul lui doi pentru cel de-al treilea patrat, patratul a ceea ce rezulta pentru cel de-al al treilea patrat pentru cel de-al patrulea patrat… si tot asa, pana cand toate cele saizeci si patru de patrate capatau patratul valorii rezultate pentru patratul precedent.

Regele a ras si a spus ca ii va trimite lui Zarathustra graul, in cateva zile., gandind cat de nebun a fost acesta, sa ii ceara cateva boabe de grau, cand ar fi putut primi aur si bogatii nemasurate.

El i-a pus pe oamenii sai sa calculeze cantitatea de grau si sa i-l trimita lui Zarathushtra. Dupa cateva saptamani, cand acestia au venit si i-au spus care era cantitatea de grau pe care ar fi trebuit sa o trimita, a aflat cu surprindere ca aceasta era mai mare decat intregul regat. Chiar daca ar fi adunat tot graul din imperiu, tot nu ar fi strans suta la suta cantitatea promisa. Regele a fost foarte socat cand a aflat ca nu isi putea indeplini promisiunea. El a trimis dupa Zarathushtra, caruia i-a spus cat de rusine ii este pentru ca nu se poate tine de cuvant. Zarathushtra i-a raspuns ca nu are nevoie de grau; el nu a vrut decat sa ii dea regelui o lectie, dupa care s-a retras in padurea lui.

Aceasta este stravechea legenda despre originea jocului de sah – Arta Asha – care ne duce prin negura timpului, in vechea Persie. Din pacate, sahul de astazi este doar un mod de petrecere a timpului, un palid ecou al Artei Asha originare, desi, intr-o oarecare masura, el respecta vechea simbolistica sumeriana.
Desi lipsesc dovezi arheologice care sa ateste originea sahului, nu exista nicio indoiala asupra faptului ca sahul isi are inceputurile in est, in urma cu multe mii de ani. Sahul original era expresia Artei Asha, iar rolul lui era sa simbolizeze si sa exemplifice legile cosmice si ale naturii, reprezentate de Ahura (fortele cosmice), Fravashi (fortele naturii) si umbrele acestora. In Arta Asha se regaseste un microcosmos: fiecare partida reprezinta, in miniatura, batalia cosmica dintre bine si rau, dintre lumina si intuneric.

Arta Asha reprezinta o punte vitala de intelegere a raportului dintre conceptia universala, ce cuprinde intreaga lume, a lui Zarathushtra, si aplicabilitatea zilnica a acestei arte in sistemul Asiatic Asha, de analiza a sinelui. A performa in Arta Asha inseamna a te concentra asupra vastului concept universal al lui Zarathushtra si a aplica regulile sale, in viata de fiecare zi. Cu cat cineva participa mai mult la maiestria Artei Asha, cu atat va intelege mai profund unicul rol al omului, piesa centrala de pe tabla de sah, cel mai important dintre Fravash-i, partener al Creatorului, si va putea continua opera de Creatie pe Pamant.

Odata ce regulile ASHA sunt invatate, este fascinant sa observi modul in care diferitele piese capata un inteles mult mai vast si universal, daca inlocuim numele din sahul modern cu cele vechi, originale. De exemplu, Putere si Pace, la capatul fiecarui prim rand, miscandu-se vertical si orizontal, indica miscarea ampla a puterii infinite. Ele ocupa al doilea loc ca importanta, dupa Salvator, in asigurarea triumfului Luminii asupra intunericului. Iubirea si Munca, ce corespund Calului in sahul modern, au tipare de miscare ingenioase si sunt singurele piese care pot sari peste orice alta piesa. Astfel, obstacolele pe care le pot intampina alte forte nu exista pentru ele, amintind de cuvintele din Biblie: “Iubirea este mai puternica decat moartea” si de vechiul proverb roman: “Munca invinge orice rau”. Creatorul se poate muta numai cate un patrat o data, in timp ce Salvatorul are o mare versatilitate si se poate misca la orice distanta, in orice directie. Acest lucru simbolizeaza faptul ca, in timp ce Crearea universului ar fi putut avea loc intr-un anumit moment al timpului, restul eternitatii ii este daruit Salvatorului, pentru a face etern ceea ce a fost creat. In Arta Asha, Omul reprezinta ceea ce este Nebunul Regelui in sahul modern. Si ne amintim cuvintele lui Protagoras: “Omul este masura tuturor lucrurilor”. Omul ocupa cel mai glorios loc pe tabla de sah: direct in fata Creatorului, simbolizand eterna sa unificare cu Legea Legilor si rolul sau unic de reprezentant al Creatorului pe Pamant.
ARTA ASHA

Nu mult dupa aceea, printre cei care stateau in cerc in gradina lui Zarathustra, era un om care se obisnuise sa iasa din tiparele circumstantelor regale: dar, el era multumit acum sa priveasca un batran care desena simboluri pe nisip si muta diverse pietricele rotunde, asemanatoare celor cu care s-au jucat copiii de-a lungul secolelor.

Unul dintre acele simboluri descria Unitatea Tuturor Lucrurilor/Unimea a tot ceea ce exista: anotimpurile si energiile stelelor, Soarele, Pamantul si omul, directiile busolei si elementele. Totalitatea desenului cuprindea sapte linii verticale, intersectate de alte sapte, in unghi drept fata de primele. De jur imprejur era desenata figura cea mai stabila, patratul, astfel incat desenul, in intregul lui, reprezenta un patrat mare, format din saizeci si patru de patrate mai mici, dispuse cate opt pe fiecare latura. In acest fel, Marele Intelept a demonstrat modul in care Universul este strabatut de fortele binelui si raului, asa cum timpul se poate imparti in zile si nopti. Asadar, fiecare al doilea patrat era negru ca noaptea, iar patratele negre si albe alternau pe toata suprafata desenului.

Iar apoi, Marele Intelept alegea cu grija diferite pietricele de forme bizare, unele dintre ele fiind inchise, iar altele deschise la culoare, unele mai alungite si altele mai mici, ca si cand ar fi reprezentat puterile mai mari sau mai mici din Univers. Saisprezece dintre pietricele erau inchise la culoare, alte saisprezece – erau deschise la culoare. Opt pietricele din fiecare grup de saisprezece erau aproape identice ca marime, iar celelalte opt pareau ca aproape formeaza patru perechi de figuri identice; totusi, in realitate, fiecare dintre cele saisprezece pietricele era unica. Apoi, el a inceput sa le dea nume, si, cu fiecare nume, arata cum fiecare reprezenta o forta sau un element din Univers, fiecare forta sau element luminos fiind echilibrata de o forta sau un element al intunericului. Fortele sau elementele de lumina au primit numele de Ahura si Fravash, cel din urma fiind reprezentat de opt pietricele mai mici, aproape identice. Pentru echilibrarea acestora, printre fortele intunericului erau Daeva-urile si Khrafstra-urile. Din fiecare grup de saisprezece, un Ahura si un Daeva erau lorzi ai cate alte cincisprezece forte. Printre fortele luminoase – era Ahura Mazda, iar printre cele intunecate – era Ahriman.

Fiecare dintre piese se miscau in univers in felul lor propriu si unic. De exemplu, cele de tip Fravash si Khrafstras se deplasau intotdeauna inainte, cate un patrat odata, cu exceptia mutarii de inceput, cand se puteau misca inainte, cate doua patrate, iar atunci cand intalneau o forta adversa pe diagonala dinaintea lor, aveau voie sa captureze acea forta, deplasandu-se cate un patrat inainte, si cate unul lateral. Desi acesti opt factori seamana intre ei, fiecare poarta un alt nume. De exemplu, printre piesele de tip Fravash se aflau Soarele, Luna, Apa, Aerul, Hrana, Omul, Pamantul, Sanatatea si Bucuria. In compensarea acestora, printre cele de tip Khrafstras se gaseau Intunericul, Apa impura, Aerul impur, Hrana impura, Omul inferior, Ariditatea, Boala, si Tristetea.

Printre piesele de tip Ahura si Devas, Puterea si Pacea si opusii acestora, Slabiciunea si Violenta, se miscau numai in linie dreapta, vertical sau orizontal. Iubirea si Munca si, de asemenea, Ura si Trandavia, se miscau intr-un mod diferit de toate celelalte piese, cate un patrat in orice directie si oblic, un singur patrat. Intelepciunea si Viata Eterna, Ignoranta si Moartea se miscau doar in linie dreapta, dar intotdeauna oblic, fiecare dintre perechi – una doar pe patrate negre, cealalta numai pe cele albe. Salvatorii (de tip Ahura) si Jefuitorii (de tip Devas) se miscau cu o mare forta si flexibilitate, intotdeauna in linie dreapta, dar in orice directie, in cele opt puncte ale busolei. Despre Ahura Mazda – Creatorul - si Ahriman - Distrugatorul, am vorbit deja; fiecare din ele se putea misca in orice directie, dar intotdeauna cate un patrat odata, in conformitate cu insasi vointa puterii respective. Inteleptul rege isi va trimite intotdeauna inaintasii in batalie, pentru ca el sa poata planifica mai bine strategia de aparare si atac.

Zi dupa zi, in acea gradina, Marele Intelept a demonstrat, cu ajutorul pietricelelor sale, legile Universului si marea lupta dintre fortele luminii si cele ale intunericului. Iar regele Vishtaspa a fost fericit sa invete o metoda de introspectie prin care sa inteleaga nu numai fortele care guverneaza Universul, dar, poate intr-o zi, chiar vointa lui Dumnezeu.