L-am intalnit pe Dumnezeu?

Tot citind una alta prin acest forumel si prin alte materiale despre Dumnezeu, m-am intrebat despre care Dumnezeu se tot vorbeste si cati dintre cei de aici au intalnit vre-unul. Unii vorbesc despre Dumnezeul din noi, multi care practica Reiki si-au auzit vocea interioara, au avut un dialog cu Dumnezeul din ei. Altii s-au intalnit cu Sursa Divina, unii zic ca el ar fi Creatorul, adica Facatorul Cerului si a Pamantului, Stapanul tuturor celor spuse si nespuse, Cel Intreit in Fiinta. S-a intalnit cineva vre-odata cu aceasta energie? :?:

Afirmatiile unui djin despre Dumnezeu:

"HW: Este Dumnezeul Tata iudeo-crestino- islamic (Yahweh-Jehovah- Allah) Incepatorul?

D: Nu.

HW: Este el creatorul?

D: Nu.

HW: Cine sau ce este Yahweh-Jehovah- Allah?

D: El este marele inselator. Il poti numi marele arhon, dupa terminologia gnosticilor.

(M-am gandit la asta cateva momente, apoi…)

HW: Cine sau ce este marele arhon?

D: El este marele parazit mental care are rolul de adversar al omenirii si care se opune oamenilor, de la inceputuri.

(Am cugetat la asta o vreme. Din lecturile mele stiam ca aceasta intuitie este in concordanta cu informatiile pastrate de gnostici pe pergamente datand din secolul 4, in Biblioteca de la Nag Hammadi, descoperita in desert, langa Dendara.)

HW: Vrei sa spui ca nu este el creatorul in care cred si pe care il proclama oamenii?

D: Da. Marele inselator nu poate crea nimic, desi el pretinde asta. El este un arhon. Poate doar sa mimeze.

HW: De ce este el atat de puternic si de ce toate cele trei religii abrahamice (iudaism, crestinism si islamism) il venereaza?

D: Toate trei au fost inselate de marele arhon. El este marele inselator si isi ia puterea de la cei pe care i-a inselat – de la cei care cred ca el este creatorul… ca el este Incepatorul. Dar el nu este.

HW: Deci nu este el Incepatorul?

D: Desigur. El este marele arhon. "



Un cadou pt Soimos...

da intr-adevar este doar dumnezeul pamanitului , cine a citit pistis sophia are cateva idei ce si cine este.

Acum doi ani am avut parte de inceputul unei perioade de inspiratie.
Efectiv am constatat ca inspiratia e un fenomen concret si nu o forma de exprimare, un cuvant ca oricare altul (cred ca am scris peste 1500 de pagini, acum sa mai domolit decand sa suparat "dansa").
Uneori inspiratia venea in asa fel si intelegeam unele cunostinte astfel incat daca nu eram "intreg la minte" si coborat cu picioarele pe pamant acum 15 ani (brutal cei drept), m/as fi putut confunda cu divinitatea sau mai stiu eu cu ce.
Mai mult, iaca si fenomenul de channeling gata sa se manifeste, printr/o voce se se vroia probabil a nu stiu carei entitati.
Patit fiind si cu mentorii crestini, i/am tras o injuratura pe romaneste, motiv pentru care mentorul de atunci sa suparat pe mine (unde dai si unde crapa)
N/are decat sa zombiluiasca ea (mentorul) pe cine vrea dar nu pe mine.

Crystalin a scris:



Un cadou pt Soimos...

Multumesc ptr cadou ...imi vine ca o manusa !
Parca ar fi fost facut chiar de mine ...dar din pacate nu e asa!

Pot sa te intreb care e sursa acestui interviu ...nu de alta dar as dori sa o postez si eu pe forumul meu si nu stiu pe cine sa trec ca autor.

Intalnire cu un djin (duh), in Egipt, de Hank Wesselman, PhD. Este un fracment din newsletter-ul Monicai Visan, ed. Foryou.
Gasesti mai multe despre H Wesselman pe http://www.sharedwisdom.com/page/warm-welcome-you si http://www.greatmystery.org/events/egyptSW.html

Eu cand eram mica l-am visat

Si? Cum a fost visul? Ne povestesti mai multe?

Crystalin a scris:Si? Cum a fost visul? Ne povestesti mai multe?

a vorbit cu mine si imi spunea sa fiu sau sa fac ceva de ordin emotional . dar nu mai tin minte

pastreaza langa pat un carnetel si pix/ctreion si noteaza. nu te trezi nicioadata bruc. pastreaza ochii inchisi si rememoreaza cateva secunde visele . asa vei sti ca nu pierzi si in cele cateva secunde analizezi visul.

Multumesc Vali

Din păcate, multe mişcări spirituale prezintă un tablou fără o imagine clară despre calea îngustă a Domnului şi fără experienţa personală obţinută în urma părtăşiei cu Isus

În discuţia cu Isus trebuie să fie o credinţă ca de copil, la fel cum răspundem la o scrisoare. Noi ne referim la ceea ce ne-a scris El, pentru că, prin Cuvînt, Dumnezeu ne vorbeşte nouă, iar prin rugăciune vorbim noi cu Dumnezeu. EL ne face oferta Sa, ne face cunoscută voia Sa. În rugăciune ne referim la aceasta şi Îi mulţumim pentru toate acestea. Astfel omul ajunge într-o părtăşie personală cu Dumnezeu.
Totul începe prin trezire: omul despărţit de Dumnezeu, care este mort spiritual, este trezit la realitate. Aceasta se întîmplă prin Duhul lui Dumnezeu, prin predicarea Evangheliei. Pînă atunci omul este într-adevăr mort spiritual, fără ca s-o ştie. Pentru el lumea este în ordine, el nu-şi dă seama că ceva nu este în ordine.

Indiferent dacă este sau nu religios, omul înlătură orice gînd care se referă la viaţa de după moarte, la responsabilitatea personală înaintea lui Dumnezeu, în faţa judecăţii. Cel ce nu exclude o astfel de posibilitate îşi spune lui sau altora: „ Eu nu am omorît pe nimeni şi nu am făcut cutare sau cutare lucru, deci nu va fi aşa de rău, dacă va veni ceva”. Dar atunci vine ceva cu adevărat. Toţi ar trebui să afle că Dumnezeu nu este un bunic bătrîn sau un unchi drăguţ, în faţa căruia poţi avea trecere prin cîteva cuvinte măgulitoare. Atunci Dumnezeu nu mai este Mîntuitorul iubitor, ci un Judecător aspru. EL este legat de propriul Său Cuvînt şi trebuie să judece conform acestuia.

Aşa cum El este legat acum de Cuvîntul Lui şi îi iartă pe toţi care Îl cred, dîndu-le har şi dezvinovăţîndu-i, tot aşa El va judeca drept pe toţi care I s-au opus, contrazicînd Cuvîntul şi planul Său de mîntuire. Chiar şi aceia care au încercat să facă ceva pe căi proprii, fără să se fi predat Domnului cu adevărat, vor fi decepţionaţi. Nu contează doar să crezi, ci trebuie să-L crezi pe Dumnezeu - să crezi după cum a stabilit El condiţiile în planul Său de mîntuire referitor la omenire. Cine nu-L crede pe Dumnezeu, îl face astfel mincinos (1 Ioan 5, 10).

Mai întîi este aşa, omul firesc nu ia seama la lucrurile spirituale, chiar dacă este religios şi procedează astfel. Totul începe cu trezirea conştiinţei din somnul spiritual. La predica lui Petru de la Rusalii, oamenii au fost aşa de mişcaţi şi au fost treziţi în interiorul lor, încît au întrebat: „ Fraţilor, ce să facem? ” (Fap. 2, 37b).

Prin credinţă şi încredere permitem Cuvîntului să ne vorbească, astfel simţim cum, dintr-o dată, Cuvîntul ni se adresează în mod personal, ca lui Nicodim: „ Drept răspuns, Isus le-a zis: ‘Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu’ ” (Ioan 3, 3). Experinţa naşterii din nou este o necesitate dumnezeiască pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu. „ Nu te mira că ţi-a1 Ioan 3:5

M-am uitat la tine in timp ce te-ai trezit in aceasta dimineata. Ma asteptam sa-mi spui 2-3 cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat ieri, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa faci azi. Dar am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti hainele potrivite pentru a merge la serviciu. Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui “Buna Dimineata!”. Dar erai mult prea ocupat. Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, am surprins pentru tine cerul cu mii de culori si ciripit de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.

Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat sa ma vezi. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici acum sa-Mi spui doua vorbe.

Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si stresul, care te domina, si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge oboseala acumulata. Am crezut ca, facandu-ti aceasta placere, iti vei adduce aminte de Mine. In schimb, tu te-ai suparat si M-ai injurat.

Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum, ziua era inca lunga si speram ca sa ma vezi. Ai pornit apoi televizorul si, in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat.

Ai cinat apoi, cu ai tai, si tot nu ti-ai adus aminte de Mine, desi poate ca-Mi era si Mie foame si am asteptat sa Ma inviti la masa ta.

Vazandu-te atat de oboist, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului, ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat, ca supraveghetori langa tine, o multime de stele. Cerul era atat de frumos si de instelat! Pacat ca nu ai observat. Dar nu conteaza.

Poate chiar, ca nu ti-ai dat seama, ca Eu sunt aici pentru tine si ca te iubesc? Am mai multa rabdare decat poti tu sa-ti imaginezi vreodata. Vreau sa ti-o arat, ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau. Te iubesc atat de mult, incat te voi rabda.

Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi sa-Mi acorzi putin timp din timpul tau.

Iti urez o zi cat mai buna!

Al tau Tata, DUMNEZEU