De ce tipa oamenii?

Intr-o zi,un intelept din India a pus urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul, a zis unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine?
a intrebat din nou inteleptul
-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.

Maestrul intreaba din nou:
-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el
ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca,
atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult.

Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se
poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare
trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt
indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica.
Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar
soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e
nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

In final,inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de
cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va
veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu
vor mai gasi drumul de intoarcere.

Frumos dar platonic, eu cand ma suparam pe obiecte si chiar animale tipam la ele, le injuram (inca nu as zice ca m/am lecuit total), cand lucrul meu mergea bine, mai vorbeam uneori cu obiectul muncii mele soptit.
Cuibarirea patimilor datorate emotiilor necontrolate sunt sursa izbucnirilor noastre.
Nu vreau sa colaborez cu distructiva ci cu constructiva dialogului si a tot ce fac, asa ca te rog sa nu consideri ca am postat altfel decat spre a dialoga util.

Am trecut si eu ca toti ceilalti prin faze de furie provocate de orgoliu si mandrie. Si ce am castigat? Nimic constructiv. Si bineinteles ca loc pt iubire nu mai era de loc

Si ce parere ai despre posibilitatea de a dezradacina patima mandriei sau cel putin a doi dintre pruncii sai, respectiv orgoliul si vanitatea, nu de alta dar poate ne eliberam astfel si de nervozitate, de furie, poate chiar de ura?

He,he,he...muncesc la asta de cativa ani si tot o mai iau prin balarii.

Dar eu am si uitat sirul anilor
Ce parere ai despre iubirea de sine?

Iti mai aduci aminte finalul filmului "Avocatul Diavolului" cu Pacino?

L/am revazut acum "de gura ta"
Mi/a placut
Finalul filmului raspunde partial, in locul tau, la intrebarea mea.
Ce ne facem insa cand iubirea de sine nu e vanitate, ba e o necesitate care alunga ura de sine.
Lipsa scolii egoismului duce la lipsa cunoasterii iubirii, egoismul fiind desigur iubire de sine, o iubire personala deci numita egoista, care iti da initial masura de a iubi ceva orice adica pe tine, masura de a iubi inca ceva sau pe cineva sporeste masura egoismului, practic cu cat iubesti mai multi, adica largesti sfera, creste egoismul, asa se face ca numitul dumnezeu e cel mai mare egoist, se iubeste numai pe sine, adica totul.

nup tre sa te iubesti si pe tine , si asta o spun cei de sus nu eu, uite eu in postul pastelui am facut o meditatie am spus ca sa intelegi gluma care mi-a mi-a sunat a gluma dar cei de sus nu inteleg glumele ca noi.

deci meditatie ; vezi o usa ,intri , aprinzi lumina , vezi cine este acolo , il saluti , intrebi ce ii si il intrebi care ii mesajul pentru tine .
oki , intru aprind lumina , zice ca ii unul din ghizii mei il intreb care ii mesajul si zice tre sa te iubesti , la care eu ii zic nu pot mai draga ca sint in post .
frate mi-a tras o privire daia de iti ingheata singele si a disparut.

so daca vorbiti cu ghizii vostri intrebatii daca stiu de gluma si luati mesajele lor foarte in serios.

Ura de sine? Crezi ca sunt oameni care se urasc sau te gandesti la faptul ca urand pe cineva de fapt te urasti pe tine ? Sau faci referire la fixatia imaginii de sine?!? Oricum, important este sa dezvoltam iubirea si sa ne bucuram de ea...dar cea neconditionata

mai sunt unii care la nivel de sn se urasc pentru ce au comis , de aceea tre sa invete sa se iubeasca

Bun venit in lumea reala, eu m/am urat pe mine insumi din cauza neputintelor mele, ce mare filozofie
De asta nu am scapat pana ce nu mi/a spus mentorul meu (fost) sa ma iubesc pe mine (nimeni vreodata nu mi/a spus asta, toti vorbesc de aproapele, nimeni de mine, asa sa facut ca am reusit sa constientizez ca e necesar sa ma iubesc pe mine, e abecedarul iubiri, cum puteam iubi pe un aproape ca pe mine cand eu ma uram? urandul desigur deoarece eu ma uram si pe mine.
Poate acum am reusit sa exprim mai bine ce gandesc

Plinsul e mangaiere.Urlatul e sinonim.Altfel,buum!
Camflarea a ceea ce simtim e ipocrizie.
Sa te fereasca Dzeu de Iude..