Romania si frumusetile ei .

de curand am accesat un site pe care am gasit foto despre tara noastra care m-au impresionat . mai exista oameni care incearca sa arate frumusetile romaniei , acest om este ceea ce ar trebui sa fim toti, iubitori de tara.
dar sa il lasam sa se prezinte singur http://www.patrimoniuromanesc.ro/ .

foto sunt impresionante si se vede mana artistului.

am intrat si eu mai de mult pe acest site... este proiectul personal al cuiva care s-a plimbat rin tara... un om care nu se gandeste doar la el... ci si la bucuria celorlalti...
foarte frumos din partea lui ca a facut un site dedicat patrimoniului romanesc:)

da asa este si de aceea va propun ca pe acest topic sa postati foto din locurile pe unde ati calatorit, sau daca sunt locuri cu potential energetic marte pe calatorii initiace.
merci si o zi in lumina!

Mănăstirea Ţipova
(Ţâpova)
La Ţipova şi Horodişte civilizaţiile dispărute au lăsat mărturii datând tocmai din secolul XII înaintea erei noastre.

Mănăstirea rupestră Ţipova
Cărăruşa aşternută pe sub nucii bătrâni ne scoate în zăvoaie şi poieniţe pitoreşti, întinzându-se pe coasta povârnişului până la apa Nistrului. Scările de piatră, însoţite de “Lumânările Domnului”, ce ard solemn în pară aurie, coboară în zigzag într-o râpă adâncă. Poteci înguste, încărcate de taine şi vrajă, te poartă printre stânci ciudate, te scot pe neaşteptate pe maluri primejdioase de prăpăstii.
Câte generaţii de străjeri, secole la rând, au ţinut piept invadatorilor, încleştânduse în lupte corp la corp, aflându-şi moartea în prăpăstiile ce apărau mănăstirea-cetate!
Ansamblul monastic Ţipova, care întruneşte 18 încăperi, săpate în rocă la o înălţime ameţitoare, e un impresionant muzeu în aer liber. Pe piscul primejdios, situat în între râpa Blănăreiţei şi Valea-Satului se văd şi azi ruinele unui orăşel mort, populat până la era noastră de triburi getice. Râuşorul Ţipova, coborând spre Nistru, formează numeroase cascade cu o înălţime de 10-16 metri, care au pus cândva în mişcare pitrele multor mori de apă.
Arhimandritul V. Puiu, în lucrarea sa “Mănăstirile din Basarabia”, editată în 1919 la Chişinău, menţionează: “Când şi de cine a fost înfiinţat acest schit, nu se ştie”. Se presupune că şi acest schit, ca şi toate peşterile săpate în malurile Nistrului a slujit creştinilor încă de prin secolul al XIII-lea.

Mănăstirea rupestră Ţipova
După ce vremurile s-au mai liniştit, monahii au ieşit deasupra malului, întemeind schitul cu gospodăria de astăzi, îndeosebi după 1756, când pământul schitului a fost dăruit de către Radu Racoviţă mănăstirii Dobrovăţ din judeţul Vaslui.
Acest schit este aşezat pe una din cele mai încântătoare poziţiuni; biserica cu o mică clopotniţa, 15 chilii şi trapeza, e pe culmea malului înalt şi stâncos al Nistrului, pe coasta căruia până lângă apă, e o pădure minunată de stejari.
La 1776 schitul a fost reînnoit de monahul Bartolomeu, întemeietorul mănăstirii Saharna, care, găsindu-l părăsit, i-a reparat chiliile şi biserica şi a reînceput slujbe în ea.
Privitor la trecutul acestui schit, credem a arăta şi următorul fapt. La 1813 mănăstirea s-a văzut ameninţată a pierde o parte din pământul ei, pe care voia sa-l ieie un oarecare moşier Ioan Sacherlaş. Conducătorul mănăstirii, ieromonahul Laurenţiu, se îndreaptă atunci către mitropolitul Gavriil cu următoarea tânguire: “Au trecut nouăzeci de ani, de când fericitul întru pomenire boierul domnesc moldovan Dimitrie Racoviţă, ca dovadă a userdiei sale faţă de biserica Domnului, a dăruit o bucată de pământ mănăstirii Horodişte. Deşi după aceea, de trei ori a fost măsurat şi despărţit pământul mănăstirii de-al satului, parte de pământ dăruită mănăstirii a rămas nemişcată şi semnele hotarelo de asemenea până acum, precum se vede, din documentul ce supun cunoştinţei Înalt Preasfintei voastre. Cum însă, moşierul satului Horodişte, boierul Ioan Secherlaş, chemând măsurător, a măsurat el însuşi atât locul mănăstirii, cât şi al satului Horodişte, după care a schimbat hotarul pământului astfel, încât jumătate de pământ este trecut la sat, iar mănăstirea rămâne fără apă. Afară de aceasta, de la cei 12 scutelnici care trăiesc pe pământul mănăstirii, el a hotărât sa le ieie câte 5 lei pe an chiria locului caselor, câte trei zile de clacă şi câte două găini. De aceea, spre a fi feriţi şi de alte neajunsuri, cu smerenie rugăm Înalt Preasfinţia voastră să sprijiniţi mănăstirea Horodişte de neajunsurile moşierului Sacherlaş.”.

Nistru şi Mănăstirea rupestră Ţipova
Mitropolia a comunicat chestiunea departamentului agricol pentru a lua apărarea mănăstirii, dar rezultatul nu se cunoaşte.
Desfiinţarea schitului are loc la 1842. În acel an tot pământul îi era luat şi trecut mănăstirii Căpriana, iar schitul alipit la mănăstirea vecină Saharna de care depinde până astăzi.
O relatare amplă despre locurile sacri de la Ţipova conţine şi monografia “Bessarabia”, tipărită în 1903, la Moscova: “Mănăstirea de lângă Horodişte e plasată original, pe un loc excepţional de frumos. Stânca de piatră scoate în relief spre râu numai faţadele, însăşi mănăstirile, biserica, 15 chilii şi trapeza sunt camutlate în interiorul malului. În stânca e săpată şi clopotniţa, care are patru clopote, cel mai mic cântăreşte 20 de funturi, cel mai mare – 6 puduri. Spre vest dealul e acoperit cu o dumbravă, spre nord-est povârnişul cade brusc în albia Nistrului, iar sus pe platou, în partea de sus, se întind ogoarele şi fânaţurile mănăstirii. Un izvor modest de existenţă pentru călugări serveau şi viile, moara de apă. De pe malul stâng se deschide spre râu o privelişte fermecătoare, se văd desluşit grotele, biserica din stâncă şi chiliile, pe coama dealului se înalţă o altă biserică, cu două vii şi o livadă în preajmă, toate inundate de verdeaţă”.

Nistrul lângă satul Ţipova
Prospectul turistic “Rezina”, bogat ilustrat, scos de sub tipar în 1989 la editura “Timpul” din Chişinău, vine cu următoarele note: “Lângă satul Ţipova, deasupra rezervorului nistrean de apă pare că atârnă o stâncă, care protejează de eroziune grotele de provenienţă naturală şi artificială. Aici în secolele XI-XVIII exista o mănăstire. Mănăstirea de la Ţipova, săpată într-o stâncă gigantica, este, după părerea specialiştilor, una dintre cele mai importante din toate complexele monastice de pe malurile Nistrului. Mănăstirea uimeşte prin dimensiunile ei şi prin mulţimea de încăperi, legate prin treceri interioare.
De mănăstirea de la Ţipova sunt legate multe legende. Una dintre ele yice că anume aici Ştefan cel Mare s-a cununat cu soţia saVoichiţa. Alta spune, cum că aici, în această mănăstire s-a sfârşit viaţa poetul mitologic grec Orfeu, iar mormântul lui se află într-o nişă de la poalele cascadei, şi-l poţi recunoaşte după o lespede cu 7 găuri.
O fi aşa sau altfel, nu se ştie sigur. Un fapt însă rămâne incontestabil: schitul de la Ţipova întră în lista celor mai vechi, celor mai valoroase comori ale neamului nostru.
Ansamblul în cauză, îmi expplică Tudor Iascenco, redactorul ziarului din Rezina, este compus din două mănăstiri, săpate în malul abrupt al Nistrului la o înălţime de 90-100 metri de la apa râului, prima a luat naştere în secolele XI-XII, a doua – în secolele VI-VIII. În total aici s-au păstrat 18 încăperi, care-s unite între ele cu scări, treceri interioare şi balcoane. Impresionează, mai ales, biserica Adormirii, care e destul de spaţioasă, are pereţii tencuiţi, tavanul prezintă o boltă semisferică ce emite cupola. Cât priveşte satul Ţipova, el e atestat documentar în anul 1746. Ansamblul monastic e luat sub ocrotirea statului, se fac lucrări de restaurare.

Una din cascade
Ziarul “Farul nistrean” din 9 iulie 1988 a publicat o pagină de ziar despre tinerii ce munceau în sudoarea frunţii pe creştetul piscului de la Ţipova. “Circa cinci sute de desene, semne, inscripţii rupestre, făcute pâna la era noastră de către triburile care ne populau plaiul, au fost găsite de către membrii clubului “Fenix” şi transmise spre studiere istoricilor şi arheologilor”, făcea ziarul bilanţul muncii de doi ani.
Aici, pe câţiva kilometri de-a lungul malului Nistrului, sunt descoperite sute de monumente ale istoriei şi culturii noastre antice. Braniştea e unicală prin diversitatea bogăţiei arheologice: sate şi orăşele străvechi, cetăţi, biserici, schituri şi cimitire sunt săpate în malul priporos. Mănăstirea, ocrotită de această stâncă milenară, le-a servit moldovenilor secole la rând scut de apărare în lupta lor aprigă pentru libertate şi independenţă. Mănăstirea-bastion, care a salvat atâtea şi atâtea generaţii de băştinaşi de robia tătaro-turcească, e o expresie vie a memoriei poporului.
Multe din obiecte mănăstirii sunt legate de numele gloriosului domnitor al Moldovei, Ştefan cel Mare. Legendele ce vin din adâncul secolelor cântă dragostea lui faţă de crăiţa Maria Voichiţa, împletesc cununa de slavă renumitului poet mitologic Orfeu.

Malurile stâncoase
Mănăstirea de la Ţipova, o adevărată perlă a patrimoniului nostru naţional, e inclusă în cele mai prestigioase cataloage şi prospecte turistice din Europa. În anul 1975 ea a fost luată sub ocrotirea statului. Dar puţina-i popularitate şi indiferenţa noastră a adus complexul monastic la un adevărat dezastru. În 1988 braniştea “Ţipova” a fost luată în arendă de către asociaţia ecologică-culturală “Fenix” pentru a se crea aici un impresionant muzeu sub cerul liber. Sunt în toi lucrările de restaurare. Sălile spaţioase din stâncă vor fi în curând transformate în expoziţii de obiecte de antichitate găsite pe moşiile satelor Ţipova, Horodişte, Lalova, Saharna.
Deviza este valabilă aici pentru orcine şi oricând. Farmecul peisajului nistrean, valoarea unicală a complexului monastic “Ţipova” constituie în acest sens argumente de netăgăduit.

(Din cartea “Mănăstiri Basarabene”, T.Ţopa şi V.Trofăilă, Chişinău 1995)
http://www.travelmoldova.eu/pages/manastiri/manastirea_tipova.php
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-rupestra-tipova-67829.html
Manastirea rupestra Tipova
Manastirea rupestra Tipova

Manastirea rupestra Tipova este situata pe malul drept al Nistrului, in apropierea satului cu acelasi nume din raionul Rezina, judetul Chisinau. Schitul Adormirii Maicii Domnului de la Tipova - Biserica rupestra din Tipova - construit prin secolele XVI-XVII si restaurat in anul 1756, reprezinta un ansamblu complicat arhitectural. Primele incaperi ale schitului au fost construite mai la nord de actuala manastire, intr-o stanca, pe deasupra unui mal abrupt.



Asezarea bisericutei de la Tipova era una strategica in lupta cu patimile cat si cu lumea. Astfel, linistea naturii de aici ii ajuta pe calugari in lucrarea lor duhovniceasca, iar prapastia ce marginea asezarea ii apara de atacurile dusmanilor. Cu timpul, calugarii s-au mutat mai spre varful muntelui.



Probabil cel mai exceptional ansamblu monastic rupestru din Moldova, cel de la Tipova, este considerat si unul dintre cele mai mari din Europa. Acest lucru se datoreaza faptului ca ansamblul este constituit in mai multe nivele si se intinde pe o suprafata destul de mari, iar pe timpuri schiturile manastirii adunau peste 700 de calugari. Sute de chilii calugaresti se afla in imprejurimi.



Comunitatea monahala de aici a fost creata cu mult inainte de fondarea Statului feudal moldovenesc. Se considera ca unele chilii au fost sapate in malul stancos al Nistrului inca din secolele X-XII. Aceasta manastire a stat straja la hotar si era un semnalizator in cazurile navalirii barbarilor ce veneau din stepa ucraineana.

Manastirea este zidita pe varful unor stanci abrupte, deschizand o priveliste fermecatoare a luncii fluviului Nistru, fiind situata la 100 de metri deasupra nivelului apei.



Manastirea Tipova este sapata in rocile calcaroase. Primele incaperi ale scitului au fost construite mai la nord de actuala manastire, intr-o stanca, pe deasupra unui mal abrupt. Mesterii populari anonimi tineau cont de relieful localitatii, straduindu-se sa transforme colosul de piatra intr-o compozitie arhitecturala subordonata unei conceptii artistice.

Manastirea include trei niveluri, numarand mai multe incaperi inclusiv doua biserici. Prima se zice ca a fost construita in secolele XIII-XIV, a doua mai recent, in secolele XVI-XVIII, clopotnita, chiliile, trapeza, camarile si alte incaperi gospodaresti - in secolul XIX.



Cele peste 20 de incaperi sunt unite intre ele prin scari si galerii interioare, de trecere si legatura. Impresionaza mai ales biserica Adormirii Maicii Domnului, care e destul de spatioasa, fiind de tip bazilical si avand peretii tencuiti, calota semisferica boltita imitand cerul.

Dupa ce vremurile s-au mai linistit, monahii au iesit deasupra malului, intemeind schitul cu gospodaria de astazi, indeosebi dupa 1756, cand pamantul schitului a fost daruit de catre Radu Racovita manastirii Dobrovat din judetul Vaslui.



La 1776 schitul a fost reinnoit de monahul Bartolomeu, intemeietorul manastirii Saharna, care, gasindu-l parasit, i-a reparat chiliile si biserica si a reinceput slujbe in ea. Acest an 1776 este recunoscut drept anul prosperarii, cand manastirea incepe sa se extinda. Biserica rupestra a fost divizata in spatii mari, separate prin coloane masive, au fost largite caile de acces si dispare functia ei primordiala, aceea de aparare.

Desfiintarea schitului are loc la anul 1842, cand tot pamantul ii este luat si trecut in grija manastirii Capriana, iar schitul alipit manastirii vecine Saharna de care depinde pana astazi.



Se spune ca in aceasta manastire domnitorul Moldovei Stefan cel Mare si Sfant s-a cununat cu sotia sa Maria Voichita. Si ca spiritul acesteia in forma unei doamne in alb poate fi vazut noaptea. Sau ca ar fi al fiicei acesteia - Marusca, care si-a gasit aici locul de odihna.

O alta legenda mai veche ne spune ca printre aceste locuri, langa cetatea geto-daca si-a petrecut ultimii ani din viata poetul Orfeu din mitologia greaca, care a fost inmormantat sub o lespede de piatra la poalele cetatii. Legenda spune in continuare ca mormantul lui s-ar afla intr-o nisa de la poalele cascadei, putand fi recunoscut dupa o lespede cu sapte gauri. Cercetatorii afirma ca un astfel de mormant a fost descoperit in apropiere de Tipova.



Pe unul din dealurile reliefate de la intrarea in defileul de la Tipova, in perioada antichitatii (secolele IV-III i.e.n.), se inalta o cetate din pamant a geto-dacilor. Si pana in zilele noastre aici s-au pastrat bastioanele ei de promotoriu.

Partea noua a manastirii se deosebeste de cea veche prin forme geometrice bine pronuntate. In biserica se afla un iconostas si cinci randuri de icoane din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea.



Peisajul de aici este exceptional: linistea apelor Nistrului, stancile abrupte cu sute de chilii si grote, frumusetea naturii si a cascadelor. Rausorul Tipova, coborand spre Nistru, formeaza numeroase cascade cu o inaltime de 10-16 metri, care au pus candva in miscare pitrele multor mori de apa. Urcand un drum putin anevoios, se ajunge pana la cascade, unde se pot vedea unele dintre cele mai mari cascade de la noi.



Manastirea, ocrotita de stanca milenara pe care se inalta, a servit moldovenilor secole la rand scut de aparare in lupta lor apriga pentru libertate si independenta. Manastirea-bastion, care a salvat atatea si atatea generatii de bastinasi de robia tataro-turceasca, e o expresie vie a memoriei poporului.

Manastirea a fost inchisa in 1949 si redeschisa in 1994, in prezent functionand.



In anul 1975 manastirea Tipova a a fost luata sub ocrotirea statului. In 1988 branistea Tipova a fost luata in arenda de catre asociatia ecologica-culturala Fenix pentru a se crea aici un impresionant muzeu sub cerul liber. Sunt in toi lucrarile de restaurare. Salile spatioase din stanca vor fi in curand transformate in expozitii de obiecte de antichitate gasite pe mosiile satelor Tipova, Horodiste, Lalova, Saharna.