Parintele Arsenie Boca

Pagina 3 din 3 Înapoi  1, 2, 3

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Parintele Arsenie Boca

Mesaj Scris de *** la data de Lun Apr 19, 2010 6:15 am

Total de acord Soimos! De fapt trebuie sa corectez, nici eu nu sunt atee, insa nu cred in religii. Asta nu inseamna ca nu remarc atat lucrurile bune cat si cele rele aduse de acestea in viata Umanitatii la un moment dat. Insa indiferent de toate astea, cred ca e important pentru aceste institutii religioase sa devina mai responsabile in informatiile comunicate enoriasilor lor (despre copii, despre familie, despre comportament in societate, etc.)

***
Traine
Traine

Numarul mesajelor : 67
Puncte : 67
Reputatie : 0
Data de inscriere : 24/03/2010

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Parintele Arsenie Boca

Mesaj Scris de vali la data de Mar Mai 25, 2010 5:19 pm

n cele ce urmeaza va supun atentiei o suma de profetii lasate de cel mai mare calugar preot al Romaniei secolului XX – Arsenie Boca. Cine a fost ? Ca sa intelegeti cine a fost, va relatez urmatoarea frantura de istorie din viata acestui sfant . Anii ’50, Romania era sub ocupatie, parintii si bunicii cominternistilor de azi se straduiau de zor sa ne macelareasca elitele pentru a le lua locul, propovadirea religiei incepea sa fie interzisa, iar acest calugar continua sa faca minuni acolo in munti, la Sambata de Sus, in Fagaras. Noii securisti alergau dupa dobandirea a noi tehnici parapsiholgice. Sa nu uitam ca pana si SSI-ul lui Cristescu, cu tot cu scoala de parapsihologi, fuse-se decimata. Au pus ochii pe Arsenie Boca si pe minunile lui, gandind in micimea lor ca se joaca cu hocus-pocus. L-au luat si l-au inchis intr-o unitate a securitatii din Fagaras, la beci, in lanturi, ca le era frica de el. Ei bine, batut, umilit si nemancat, nu le-a spus decat ca el nu face minuni, ci Dumnezeu lucreaza. In schimb, la fiece 12 noaptea punea genunchii in pamant, moment in care drugurile si lacatele de la usa de otel a beciului sarea, la propriu. Comandantul unitatii , speriat de fenomen si ingrijorat pt soarta sa si a familiei sale, a invitat martori intreaga unitate, cu tot cu familiile acestora, plus ceva cominternisti de la “Centru”. La miezul noptii usile au sarit, ca de obicei, astfel chiar tortionarii au dus cu ei aceasta poveste , relatand-o posteritatii. Securitatea ii spunea “Vrajitorul”. Cine nu stie, a avut domiciliu fortat la Draganescu langa Bucuresti, pana a murit in 1989.

* Spunea odată cineva: „Părinte, Ceauşescu strică bisericile”. „Nu el, mă, ci păcatele omenirii“ - i-a răspuns Părintele. (Maria Matronea, Sibiu)

* Odată, la Drăgănescu, am stat de vorbă cu Părintele Arsenie în biserică şi când să ies către poartă, cam pe lângă fântână, Părintele s-a oprit în faţa mea şi mi-a zis: „Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că sţiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism - ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă - numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, sfinţia sa s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la revoluţie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-¬a zis: „Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui”. (Biliboacă Matei, Săvăstreni)

* Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceauşescu, pentru trecerea frauduloasă a graniţei. Am fost cu sora mea, Nela, la Părintele Arsenie ca să-i spunem. Părintele ne-a zis: „Să-i pară bine că n-a fost puşcat“. Apoi s-a întors către lume şi a zis: „Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”. Părintele nu prea era de acord să-ţi părăseşti ţara.
Înainte de revoluţia din 1989 Părintele ne-a spus că miroase a praf de puşcă şi aşa a fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare cutremur şi blocurile din Bucureşti vor ajunge ca şi cutiile de chibrituri.
Părintele Arsenie a fost şi rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie şi ne rugăm acolo şi de câte ori îl chemăm în rugăciune, el ne ajută şi ne ocroteşte. (Viorica Farcaş, 48 ani, Voila)

* Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş)

* Mi-a spus odată Părintele: „Bucureştiul are să fie al doilea Ierusalim (după cele spuse în continuare nu rezultă că acest lucru este neapărat bun, căci poate fi Ierusalimul - oraş sfânt, dar poate fi şi Ierusalimul în care nu mai rămâne „piatră peste piatră”! ). Să nu vă fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum să fim noi aşa de vrednici, noi - nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Şi mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva [atunci a început revoluţia]. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (Toacşe Silvia, Copăcel)

* „Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-1 otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea - ne-a spus părintele Arsenie - se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.
Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus ca această „lucrare diavolească” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”. (Radu Cinamar- Viitor cu cap de mort - în culisele puterii, Editura Daksha)

* Mi-a mai povestit cineva că Părintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, să nu-i pedepsească, să-i ierte că şi ei sunt creaţia Lui şi să aibă milă de ei. Şi 1-a dus Dumnezeu pe Părintele Arsenie să vadă ce e pe acolo - prin America - şi a zis Părintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu ştiu. Nu cred că l-a dus cu trupul L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a văzut cu duhul, Părintele a pictat la Drăgănescu, deasupra scenei Învierii, mai multe clădiri moderne (turn) în flăcări, reprezentare care ar putea fi profetică (vezi cele două turnuri din „11 septembrie”).
Prea Sfinţitul Daniil, la înmormântarea PărinteluiArsenie, a spus că ar fi zis Părintele Arsenie aşa: „Vor veni necazuri mai mari decât Munţii Făgăraşului”. Ne-om duce la munţii Făgăraşului şi la dealul Prislopului să se prăvălească peste noi că nu mai putem rezista («Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne!» - Lc.23, 30). Şi ne-om duce la morminte să iasă afară şi să intrăm noi de vii că nu mai putem rezista.

* Părintele a iubit mult Munţii Făgăraşului; venea mereu pe la cabana Podragul şi pe la Turnuri. Spunea Părintele: „Munţii Făgărusului şi dealurile Prislopului vă vor acoperi pe voi”.
Părintele a fost şi este un sfânt între noi. O femeie i-a spus: „Părinte, când o fi la judecată, să ne treci cu grămada”. Părintele a zis zâmbind: „ N-ai spus rău, măi”. A trecut de multe ori pe la noi prin sat. Unii îl cunoşteau, alţii nu-1 cunoşteau, dar Părintele spunea: „Oamenii la voi sunt cam răi, dar totuşi, fac milostenie multă şi asta îi ajută”. (Olimpia Fuciu, Ucea de Sus)

* Eram cu Părintele Arsenie şi 1-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu)

* Zicea Părintele Arsenie, parcă pentru toţi românii: „Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Măniş, 81 ani, Codlea)

* Făceam serviciul în Braşov, la uzina Astra. Odată a venit Părintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfântului Nicolae din Schei), unde a participat la slujbă. Atunci a spus: „Trebuie să ne întărim spiritualiceşte, că altfel viaţa noastră este moartă, chiar dacă ne merge numele că trăim. Luaţi exemplu de la Ştefan cel Mare, care cu o mână de oameni întăriţi spiritualiceşte, ţinea pe tătari la Nistru şi pe turci la Dunăre”. (Nicolae Streza, 84 ani, Făgăraş)
Îmi spunea părintele Bunescu că Părintele Arsenie se ducea în miez de noapte la biserică, îngenunchea în întuneric lângă masa sfântului altar şi două-trei ore se ruga pentru poporul român. (Pr. Bunea Victor, Sibiu)

_________________
O zi in lumina!
--------------------------
Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramine doar eu
avatar
vali
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 1310
Puncte : 1559
Reputatie : 22
Data de inscriere : 26/05/2009
Varsta : 44
Localizare : acolo unde prostia si rautatea nu ajung

Vezi profilul utilizatorului http://ioyahyia.wordpress.com/

Sus In jos

Re: Parintele Arsenie Boca

Mesaj Scris de vali la data de Mier Sept 29, 2010 10:38 pm

Sfântul Pârinte Arsenie Boca

Astăzi 29 septembrie 2010 se împlinesc 100 de ani de la naşterea Sfântului
Părinte Arsenie Boca.
Părintele Arsenie Boca s-a născut, ca rod al rugăciuni, în satul Vaţa de Sus,
la 29 septembrie 1910, din părinţi creştini şi dreptcredincioşi, Iosif şi
Cristina care i-au pus numele de botez Vălean Zian,. Spunea părintele : “Mama
mea când a rămas însărcinată cu mine, s-a uitat la icoana Maicii Domnului şi a
pictat-o în inima ei. A pictat-o rugându-se la Maica Domnului, cum se rugau
Sfinţii Ioachim si Ana: “Maica Domnului, iţi cer un copil, fie parte
bărbătească, fie parte femeiască, care să îţi slujesca ţie, Maicii Domnului şi
Domnului Iisus Hristos. Nu pentru mine îl cer”. Eu deja am fost pictat din
pântecele maicii mele. Când mama mea mergea să lucreze la câmp, înaintea ei
apărea icoana Maicii Domnului datorită rugăciunilor ei. După ce-am terminat
studiile, mama mea credea c-am să mă stabilesc ca orice om la casa lui. Când a
aflat ce intenţii am, mi-a luat capul în maini, m-a sărutat şi m-a binecuvantat
zicându-mi :“O, dragul meu şi scumpul meu, de când aştept eu asta!”,
Zian Boca face şcoala primară în satul natal (4 clase) şi apoi intră la Liceul
Naţional Ortodox „Avram Iancu” din Brad, pe care-l absolvă ca şef de promoţie.
Coleg de bancă l-a avut pe viitorul preot Petru Boldor. Mărturiile colegului de
bancă, îl înfăţişează pe Zian ca „Excepţional de înzestrat, de-o voinţă
extraordinară, o memorie formidabilă, o putere de muncă şi o tenacitate ieşite
din comun”.
„ Cu zestrea intelectuală şi spirituală dobândită la Brad, se înscrie la
Institutul Teologic din Sibiu (1929-1933) unde este „extrem de sârguincios şi
studios”, încât între colegi are aureola unui „Sfânt”.
La intervenţia profesorului Nicolae Popovici, proaspăt reîntors de la studii în
străinătate, Părintele Arsenie (Boca Zian), după absolvirea Institutului
Teologic (1933), este trimis cu bursă la Institutul de Belle-Arte din Bucureşti.
Aici urmează cursuri de medicină (în special cele de anatomie, ale Profesorului
Rainer Francisc – cf. Pr. Nicolae Streza), participă cu interes la prelegerile
de mistică ale lui Nichifor Crainic, şi frecventează şi alte cursuri în domeniul
culturii şi artei.
La puţină vreme după terminarea Institutului de Belle-Arte, urmează o scurtă
perioadă de ucenicie în monahism la Sfântul Munte Athos. Sigur este că, la
reîntoarcerea în ţară, aduce câteva manuscrise ale Filocaliei pentru fostul său
profesor de la Sibiu, Părintele Dumitru Stăniloae, cu care colaborează la
realizarea în limba română a acestei monumentale lucrări.
Contribuţia Părintelui Arsenie a fost mare şi aceasta s-a concretizat asfel:
Dânsul a adus cu sine de la Sfântul Munte Athos copii de pe manuscrise mai vechi
şi a insistat apoi pe lângă Părintele Stăniloae pentru traducerea Filocaliei;
Părintele Arsenie a scris după dictatul Părintelui Stăniloae; a realizat coperta
Filocaliei; a susţinut lucrarea de tipărire prin numărul mare de abonamente pe
care le-a procurat. De aceea, pe bună dreptate, Părintele Profesor Dumitru
Stăniloae l-a numit „Ctitor de frunte al Filocaliei româneşti”.

Zian Boca s-a închinoviat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus în
iunie 1939, fiind deja diacon celib (probabil hirotonit în 29 septembrie 1935,
cf. Părintele Veniamin Tohăneanu).
După aproape un an de zile, în 3 mai 1940, are loc tunderea în monahism la
Mănăstirea Sâmbăta de Sus, primind acum numele de Arsenie. Evenimentul este
consemnat şi de „Revista Teologică”din 1940, editată la Sibiu.

În 10 aprilie 1942 Părintele Arsenie a fost hirotonit preot.
La 25 noiembrie 1948, mitropolitul de atunci al Ardealului, Dr. Nicolae Bălan
(1929‑1955), a adus personal la Prislop pe Ieromonahul Arsenie Boca.

La 14 septembrie 1949, ziua Înălţării Sfintei Cruci, Vlădica Andrei a săvârşit,
în curtea mănăstirii Prislop, prima liturghie arhierească ortodoxă. Cu acest
prilej, Părintele stareţ Arsenie a fost hirotesit protosinghel.
Activitatea Părintelui Arsenie ca stareţ se încheie în 1950, pentru că între
timp Prislopul devenise mănăstire de maici cu viaţă de obşte.
În 1951 Monahia Zamfira a fost numită stareţă a mănăstirii. Părintele
Protosinghel Arsenie Boca a rămas în continuare la Prislop ca preot-duhovnic,
ajutat pentru o vreme şi de Ieromonahul Dometie Manolache. Deci mănăstirea
devenise între timp de maici, iar stareţa lor era acuma Monahia Zamfira
Constantinescu.
Părintele Arsenie a rămas duhovnic al Mănăstirii Prislop până în 1959.
În 1959 este scos abuziv din monahism, interyicandu-i-se sa mai slujească.
După ce a fost alungat de la Prislop, Părintele Arsenie şi-a început pribegia în
Bucureşti. A fost angajat la Biserica Sfântul Elefterie ca pictor secund pe
lângă pictorul Vasile Rudeanu, iar în 1961 a fost angajat la Atelierul de
pictură al Patriarhiei de la Schitul Maicilor cu încadrarea de muncitor pictor.
Ieşind la pensie, o pensie minoră, în 1968 a început pictura bisericii parohiale
din Drăgănescu, de lângă Bucureşti, la care a lucrat vreme de 15 ani.
“Dacă i s-a interzis să predice, o face acum într-alt chip, cu ajutorul
penelului şi al culorilor. Oamenii care-l căutau aveau ce învăţa doar din
lectura picturii, care le grăia direct, fără ocolişuri şi pe înţelesul tuturor,
„ca să nu mai orbecăiască şi ei în noaptea neştiinţei şi a lipsei de sfat, de
unde vin toate relele care chinuiesc pe oameni, întunecă vremile şi prea adesea
cruntă pământul”.
„Mica biserică de la Drăgănescu are norocul să simtă pe zidurile ei zugrăvite
predicile fierbinţi, pe care miile de oameni le ascultau la Sâmbăta de Sus. E o
pictură nouă ca şi predica de atunci.”
După izgonirea forţată din mănăstirea Prislop, în anul 1959, obştea s-a
reorganizat într-un Aşezământ mănăstiresc în oraşul Sinaia, care acum este
metocul Mănăstirii Prislop. În acest aşezământ Părintele Arsenie şi-a avut
chilia şi atelierul de pictură din anul 1969 până în anul 1989, când s-a
săvârşit din viaţă.
Părintele Arsenie s-a sfârşit în Sinaia, la ora 9 şi ceva seara, în 28 noiembrie
1989.”
Prohodit de o mulţime impresionantă de credincioşi, Părintele Arsenie a fost
înmormântat în cimitirul Mănăstirii Prislop, în ziua de 4 decembrie 1989.

„Mormântul Sfinţiei Sale de la Mănăstirea Prislop, duhul Sfinţiei Sale de la
Mănăstirea Sâmbăta-Brâncoveanu, ctitoria Sfinţiei Sale de la Sinaia, pictura
Sfinţiei Sale de la biserica din Drăgănescu, vor vorbi şi vorbesc chiar pentru
foarte multă vreme, dacă nu cumva pentru totdeauna, despre trăirea în Hristos,
credinţa în Hristos, dragostea faţă de Hristos, despre adevărul Bisericii
Ortodoxe, mormântul Sfinţiei Sale şi crucea de la mormânt fiind dintre cele mai
cunoscute şi importante în acelaşi timp şi discrete locuri de pelerinaj, unde
vin creştini din toată ţara şi chiar şi din alte părţi. Vin, se roagă, aprind o
lumânare, se închină şi cer mijlocirea prin rugăciunea de foc a Părintelui
Arsenie pentru ei, pentru familie, pentru ţară, pentru lume, pentru Biserică,
pentru noi toţi.”

_________________
O zi in lumina!
--------------------------
Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramine doar eu
avatar
vali
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 1310
Puncte : 1559
Reputatie : 22
Data de inscriere : 26/05/2009
Varsta : 44
Localizare : acolo unde prostia si rautatea nu ajung

Vezi profilul utilizatorului http://ioyahyia.wordpress.com/

Sus In jos

Re: Parintele Arsenie Boca

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 3 din 3 Înapoi  1, 2, 3

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum