Boli si terapii cu ajutorul credintei

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Boli si terapii cu ajutorul credintei

Mesaj Scris de luminos1 la data de Dum Sept 13, 2009 2:21 pm

1. Tristeţea
Tristeţea apare ca o stare de spirit alcătuită din descurajare, astenie, apăsare şi durere psihică, demoralizare, suferinţă cumplită, îngreunare, depresie, însoţite cel mai adesea, de anxietate sau chiar angoasă.
Această stare poate avea cauze multiple, dar e întotdeauna alcătuită dintr-o reacţie patologică a capacităţii irascibile sau a capacităţii de dorinţă a sufletului şi se găseşte, deci, legată esenţial de senzualitate sau de furie.
1. Cauze
a) frustrarea în dorinţe
Sf. Evagrie remarcă: “tristeţea e alcătuită din nesatisfacerea unei dorinţe trupeşti”, iar “cel care iubeşte lumea va fi de multe ori întristat”. În vreme ce “o dorinţă e legată de orice patimă”, fiecare patimă e constant susceptibilă să producă tristeţe. De aceea, Sfântul Maxim afirmă că tristeţea “este încheierea plăcerii simţurilor”. Tristeţea relevă un ataşament de bunurile sensibile ale celui pe care-l afectează, de valorile acestei lumi.
Sfânta Dorotheea din Gaza spune: “Cine nu dispreţuieşte toate bunurile materiale ... nu poate ... să se elibereze de tristeţe.”Tristeţea mai poate fi generată de invidia pentru vreun bun material sau moral posedat de un semen.
Ea poate avea, de asemenea, drept cauză o decepţie în aspiraţia după onoruri şi pare, deci, legată în mod necesar de cenodoxie (sau slavă deşartă).
b) mânia
“Tristeţea, arată Sf. Evagrie, provine din gândurile de mânie”, iar “mânia este o dorinţă de răzbunare şi răzbunarea nesatisfăcută produce tristeţea”.
Sfântul Maxim spune, în acelaşi sens: “Tristeţea şi ranchiuna merg mână-n mână. Dacă, deci, sufletul care încearcă tristeţe atunci când îşi imaginează chipul unui frate, aceasta e dovada că îi poartă ranchiună”.
Tristeţea mai rezultă adesea din sentimentul că mânia a fost excesivă sau disproporţionată în raport cu ceea ce a motivat-o sau, dimpotrivă, că ea n-a fost suficientă, prin aceea că n-a manifestat cu destulă forţă ceea ce se simţea sau n-a provocat celui sau celor cărora li se adresa reacţia scontată.
Tristeţea poate fi produsă şi de o ofensă sau de ceva ce subiectul consideră ca atare.
În aproape toate aceste cazuri, această patimă relevă un ataşament faţă de sine şi se află legată de vanitate şi de orgoliu, ca de altfel mânia care-i urmează.
Ranchiuna, căreia i se alătură adesea tristeţea, reprezintă, de altfel, resentimentul orgoliului rănit, iar mânia, sursă a aceleiaşi patimi, exprimă frecvent o voinţă de reafirmare, de înălţare, de reconvingere a eului faţă de sine şi de semeni.
c) Mai poate exista, în unele situaţii, şi o tristeţe fără motive, despre care Sfântul Ioan Casian notează că “provine dintr-o anxietate sau dintr-o disperare fără motiv”.
d) Acţiunea demonică joacă şi ea un rol important în naşterea, dezvoltarea şi perpetuarea tuturor formelor de tristeţe. “Gândurile care vin de la demoni sunt în primul rând tulburi şi amestecate cu tristeţe”, notează Sfântul Varsanufie. Demonii îşi fac jocul lor pentru că găsesc în suflet un teren favorabil şi beneficiază de o anumită participare (mai mult sau mai puţin conştientă) din partea voinţei omului. Adesea, tristeţea preexistă intervenţiei directe a diavolului, iar acesta din urmă nu face decât să profite de situaţie pentru a creşte patima.
Patima tristeţii poate lua forma extremă a disperării. Diavolul joacă un rol deosebit de important în naşterea disperării şi poate provoca în suflet, prin intermediul acestei stări, consecinţe catastrofale. În această stare, omul îşi pierde speranţa în Dumnezeu şi, prin urmare, se rupe de El, sortindu-se morţii spirituale. “Întristarea lumii aduce moarte”, ne învaţă Sfântul Apostol Pavel. (II Corinteni 7,10)
Moartea spirituală duce mai departe la împietrirea inimii, stare la care Sfântul Apostol Pavel constată: “Din pricina împietririi inimii lor, aceştia petrec în nesimţire şi s-au dedat pe sine desfrânării, săvârşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei”. (Efeseni 4, 19)
Sursă de moarte spirituală, disperarea poate, de asemenea, să îndemne omul la a-şi dărui morţii trupul, datorită imprimării în sufletul său a ideii de sinucidere şi a incitării lui în a o pune în practică.
Dorim să mai notăm că unul din efectele specifice ale tristeţii este acela de a îngreuna sufletul. Ea produce, de altfel, în întreaga fiinţă omenească, o stare de astenie şi de slăbiciune, îl face nevolnic şi-i paralizează activitatea. Acest ultim efect se dovedeşte deosebit de grav în plan spiritual, unde îl privează pe om de orice dinamism, îi contracarează eforturile ascetice, pustieşte rugăciunea, în special atunci când ea urmează unei greşeli. Aşadar, din toate aceste motive, e considerată de Sfinţii Părinţi drept o boală a sufletului, a cărei gravitate e mare, iar efectele puternice.
“Mare e împărăţia tristeţii, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, e boală a spiritului care cere multă putere pentru a-i rezista cu curaj şi pentru a respinge ce are ea mai rău”.

Terapeutica tristeţii
În primul rând, cel în cauză trebuie ajutat să înţeleagă că este bolnav şi că e necesară voinţa sa pentru a se vindeca, iar în funcţie de cauzele care generează tristeţea, terapeutica devine specifică.
a) În cazul frustrării în dorinţe, terapeutica tristeţii implică în mod esenţial renunţarea la dorinţele şi plăcerile trupeşti, mai precis la desfătările lumii acesteia trecătoare.
Sfântul Maxim remarcă: “Împotriva ... tristeţii, dispreţuieşte ... lucrurile materiale”.
De asemenea, bolnavul trebuie adus la starea de indiferenţă în privinţa gloriei şi a onorurilor pe care le poate primi din partea socialului. “Împotriva tristeţii, dispreţuieşte gloria şi obscuritatea” ne îndeamnă în această privinţă Sfântul Maxim.
b) Am văzut că mânia poate fi urmată de tristeţe sau poate să fie consecinţa unei ofense suferite, luând adesea forma ranchiunei.
Indicăm:
 formarea convingerii celui care se mânie că el este principalul vinovat de tulburarea sa;
 frecventarea (vizitarea) semenului incriminat, ce permite o vindecare mai rapidă decât singurătatea;
 înfrânarea imaginaţiei, ce se poate răspândi asemenea unui venin, ce poate otrăvi încetul cu încetul sufletul;
 să nu se poarte pică ofensatorilor şi să fie consideraţi drept binefăcători, drept medici care lucrează la vindecarea sufletului şi să li se aducă mulţumire;
 să ne rugăm pentru ofensatori şi să ne gândim la ei ca la persoane ce ne procură mari binefaceri, considerându-i medicii pe care ni i-a trimis Domnul, pentru a ne ajuta să ne cunoaştem boala;
 în orice împrejurare să-i iertăm pe ofensatori, să abandonăm ranchiuna faţă de ei şi să dăm dovadă de bunăvoinţă şi bunătate.
Foarte important este ca starea de tristeţe, indiferent de cauza ei, să fie dezvăluită şi descrisă în faţa părinţilor duhovnici, la scaunul Sfintei Taine a Spovedaniei. Ei ne vor putea astfel elibera, prin puterea pe care le-a dat-o Domnul nostru Iisus Hristos, de gândurile ce ne-au cuprins; ne pot consola şi îndruma corect. Astfel procedând, vom primi cel mai preţios ajutor, de neînlocuit, materializat în leacul consolării şi al vindecării, pe care va trebui să-l turnăm zilnic pe rana sufletului nostru până la vindecare.
Întărind zilnic edificiul vieţii sufleteşti ce se sprijină pe cei trei piloni ai săi (rugăciunea, citirea din sfintele cărţi şi osteneala trupului), vom putea învinge toate felurile de tristeţe, reintrând în armonie şi echilibru cu Dumnezeu şi cu semenii noştri.
avatar
luminos1
Moderator
Moderator

Numarul mesajelor : 137
Puncte : 186
Reputatie : 3
Data de inscriere : 27/05/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Boli si terapii cu ajutorul credintei

Mesaj Scris de luminos1 la data de Dum Sept 13, 2009 2:23 pm

Acedia
Acedia corespunde unei stări de lenevie, de plictiseală, de dezgust, de aversiune, de oboseală, de demoralizare, de descurajare, de apatie, de lâncezeală, de nepăsare, de somnolenţă, de apăsare a trupului, ca şi a sufletului. Aceasta îl face pe om instabil din punct de vedere fizic şi psihic. Când e singur, nu mai suportă să rămână în locul în care se găseşte: patima îl împinge să iasă, să se deplaseze, să meargă dintr-un loc în altul. În general, el caută cu orice preţ contactul cu semenii.
Acedia poate, de asemenea, să-l împingă pe om să scape, mai ales de munca lui, pe care o face lipsită de satisfacţie, îndemnându-l să caute altele. Toate aceste stări, care se leagă de acedie, sunt însoţite de nelinişte sau de anxietate, care reprezintă, în afara dezgustului, o caracteristică fundamentală a acestei patimi.
E caracteristică pentru cei care se dăruiesc vieţii spirituale. Demonul acediei caută să-i întoarcă de la căile Duhului, să le împiedice în multe feluri activităţile pe care o astfel de viaţă le implică şi, în special, să distrugă regularitatea şi constanţa disciplinei ascetice, să întrerupă tăcerea şi imobilitatea. Creştinul, în această situaţie, devine indiferent la orice lucrare a lui Dumnezeu, încetează să dorească bunurile viitoare, merge până la a dispreţui lucrurile duhovniceşti.
Acedia nu-i iartă nici pe cei care trăiesc în afara oricărei discipline sau a oricărei activităţi duhovniceşti. În acest caz, ia forma unui sentiment adesea obscur şi confuz de insatisfacţie, de plictiseală faţă de ei înşişi, de existenţă, sau mai sunt afectaţi de o nelinişte fără motiv.
La cei care duc o viaţă ascetică, atacurile acestui demon, manifestările acestei patimi, îşi ating maximul de intensitate în preajma amiezii. Sfântul Isaac Sirul remarcă faptul că, la omul dotat cu însuşiri duhovniceşti, “acedia vine din neatenţia inteligenţei”.
Realizând o întunecare generalizată a sufletului, acesta devine incapabil să înţeleagă adevărurile esenţiale. Astfel, omul, prin această patimă, se află întors şi ţinut la distanţă de cunoaşterea lui Dumnezeu.
Îmbinată cu tristeţea, ea o sporeşte, şi se poate atunci cu uşurinţă să se ajungă la disperare. Pe acest climat se poate aşeza şi spiritul de răzbunare, care este sursa a mii de tentaţii.
Mai amintim că, din această patimă se pot naşte toate celelalte patimi, iar fenomenul psihic al ei conţine toate fenomenele bolilor psihice. Sfântul Ioan Scărarul notează, în consecinţă, că “acedia este, pentru călugăr, o moarte care-l strânge din toate părţile”.
Astfel, în faţa amplorii acestor efecte, Sfinţii Părinţi afirmă că acedia este cea mai apăsătoare, cea mai copleşitoare dintre toate patimile, “cea mai gravă dintre cele opt”, că “nu există patimă mai grea decât ea”. Sfântul Isaac ajunge până la a spune că ea face sufletul “să încerce iadul”.

Terapeutica acediei
Particularitatea acediei de a naşte din ea toate celelalte patimi necesită o terapeutică multiformă. Tratamentul trebuie să angajeze activ deopotrivă atât sufletul cât şi trupul. Indicăm:
 mai întâi boala să fie dată la lumină şi să fie reperată ca atare;
 bolnavul să se străduiască să nu părăsească locul în care se găseşte sub nici un pretext;
 când se manifestă tendinţa somnolenţei nejustificate, se cuvine a rezista toropelii şi somnului.
 singura întâlnire profitabilă să fie cu preotul duhovnic care, în timpul Tainei Sfintei Spovedanii, îi va da lumina şi forţa de a se opune patimei şi de a-şi menţine echilibrul într-un progres îmbucurător. De aceea, se impune săvârşirea tainei spovedaniei cât mai des, în funcţie de gravitatea şi frecvenţa stărilor amintite;
Principiul vindecării de această boală constă în relaţia omului cu sine, iar nu a relaţiilor sale cu aproapele. De aceea, falsa impresie că bolnavul ar putea primi ajutor de la ceilalţi este în majoritatea cazurilor înşelătoare.
 bolnavul trebuie să dea dovadă de răbdare şi perseverenţă, virtutea răbdării fiind unul din principalele leacuri pentru această patimă. “Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”. (Luca 21, 19);
 speranţa; ea apare drept un alt leac, care se adaugă răbdării. Un om “plin de speranţă este distrugătorul acediei pe care o respinge înarmat cu această armă” arată Sfântul Ioan Scărarul. “Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu”. (Ps. 41, 6);
 pocăinţa, jalea şi regretul; “Fie ca acest tiran să fie înlănţuit de amintirea păcatelor noastre”, dă sfat, la rândul său, Sfântul Ioan Scărarul, iar “cel care se supără pe sine nu cunoaşte acedia”;
 lacrimile; ele urmează pocăinţei şi jalei spirituale şi apar în chip evident drept un remediu încă şi mai puternic. “Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu îl voi uda”. (Ps. 6, 7);
 amintirea morţii; această practică ascetică fundamentală constă, pentru om, din a-şi aminti în permanenţă că este muritor şi că moartea lui poate surveni în orice clipă. Acestei “amintiri a morţii” i se adaugă sfatul, formulat adesea de Sfinţii Părinţi, de “a trăi în fiecare zi ca şi cum ar fi ultima”, sfat care îl ajută pe om să trăiască cum trebuie “răscumpărând vremea”, după cum spune Apostolul Pavel (Efeseni 5, 16) şi să trăiască astfel fiecare clipă cu maximum de intensitate spirituală, să evite păcatul, să pună în practică poruncile divine şi să se lase în grija Domnului. Sfântul Antonie cel Mare arată: “Ca să nu fim nepăsători, e bine să medităm asupra cuvântului Apostolului: «Mor în fiecare zi»”. (I Corinteni 15, 31) Într-adevăr, dacă trăim ca şi cum ar trebui să murim în fiecare zi, nu vom păcătui, pentru că la deşteptare ne vom gândi că nu vom rezista până seara şi, la fel, când suntem pe punctul să ne culcăm, să ne gândim că nu ne vom mai trezi. “Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său”. (Ps. 102; 15, 16) Toate aceste îndemnuri ne vor ajuta să învingem demonul acediei, care “arată omului cât de lungă e durata vieţii” (Sf. Evagrie), încercând să-i inspire delăsare şi dezgust în faţa dificultăţilor care apar şi, mai ales, în faţa “ostenelilor ascezei”.
 frica de Dumnezeu, constituie şi ea un puternic antidot împotriva acestei patimi;
 efortul fizic; este un remediu important prescris de Sfinţii Părinţi. Osteneala trupului constituie unul din cei trei piloni ai vieţii sufleteşti, care trebuie întărit în fiecare zi, alături de rugăciune şi citirea din Sfintele Cărţi. Tot învăţăturile patristice ne amintesc că “Duhul Sfânt nu vine decât într-un trup istovit”, de aceea mai bine ne este “să muncim degeaba, decât să stăm degeaba”. Eforturile fizice ne topesc gândurile şi ne adună mintea în lucrul mâinilor, ajutându-l pe om să evite plictiseala, instabilitatea, apatia, somnolenţa, care sunt părţi constitutive ale patimii acediei şi contribuie în acelaşi timp la naşterea sau la păstrarea sârguinţei, la continuitatea de prezenţă, efort şi atenţie pe care le presupune viaţa spirituală şi pe care acedia caută să le rupă. La acelaşi efort ne îndeamnă şi Sfântul Apostol Pavel, adăugând menţiunea: “... Dar vă îndemn, fraţilor, să prisosiţi mai mult! Şi să râvniţi ca să trăiţi în linişte, să faceţi fiecare cele ale sale şi să lucraţi cu mâinile voastre precum v-am dat poruncă. Aşa încât să umblaţi cuviincioşi faţă de cei din afară (de Biserică) şi să nu aveţi trebuinţă de nimeni”. (I Tesaloniceni 4, 11) Acelaşi sfat salvator de medic compătimitor, ce ne aduce vindecarea, îl găsim şi în următorul citat al aceluiaşi apostol: “Dar unora ca aceştia le poruncim şi-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în linişte şi să-şi mănânce pâinea lor”. (II Tesaloniceni 3, 12) Tot din acest text apostolic rezultă foarte clar că cei cuprinşi de această patimă vor trebui să renunţe la mijloacele audio-vizuale şi ziaristice, ce au pus stăpânire, acum, la sfârşit de mileniu pe liniştea sufletelor familiilor noastre, mijloace idoleşti prin care această groaznică patimă stă mascată, agăţându-se de ele, tulburându-ne mintea, risipindu-ne timpul, banii, legându-ne comportamentul de bunurile vieţii pământeşti. În acelaşi timp, suntem manipulaţi psihic, fără măcar să sesizăm, să ne pecetluim voit cu lucrarea diavolului, să nu sesizăm lucrarea permanentă a lui Dumnezeu din lume, să nu folosim mijloacele de sfinţire pe care ni le oferă Biserica lui Hristos, să fim delăsători şi ignoranţi în promptitudinea restabilirii permanente a sănătăţii sufleteşti şi trupeşti, cu scopul de a pierde în final fericirea veşnică. Dacă Sfântul Apostol Pavel ne-a pus într-o lumină clară valoarea terapeutică a sfaturilor legate de osteneala trupului, Sfântul Ioan Casian ne indică să reţinem şi valoarea profilactică a efortului fizic, dându-ne recomandări potrivite celor sănătoşi, “pentru ca ei să poată păstra veşnic sănătatea”.
 rugăciunea; mergând mai departe cu remediile prescrise de Sfinţii Părinţi ne vom îndrepta atenţia către rugăciune, care constituie cel de-al doilea pilon al vieţii sufleteşti. Omul nu se poate elibera total de această patimă decât prin harul lui Dumnezeu, ce va veni asupra sa, atunci când îl cere, prin rugăciune. Fără acest remediu, toate celelalte remedii amintite până acum nu au decât un efect slab şi parţial, însă eficacitatea lor maximă o vor avea în urma rugăciunii particulare şi în Biserică, prin care omul primeşte ajutorul lui Dumnezeu. Deşi acedia îl împinge pe om să abandoneze rugăciunea şi îl împiedică să recurgă la ea, familia să-l încurajeze pe bolnav, să se roage pentru el şi să-i îndemne paşii către părintele duhovnic ca să împlinească taina restabilirii sufleteşti (spovedania) cât mai des; obţinând astfel încrederea în forţele sale, capătă puterea de a nu abandona rugăciunea sau să o reia dacă cumva a abandonat-o. Practica simultană a metaniilor este deosebit de recomandată în cazul acediei, pentru că ea face să participe imediat la rugăciune şi trupul, pe care patima îl amorţise, odată cu sufletul şi contribuie la scoaterea omului din letargia lui. Psalmodierea (rostirea psalmilor) apare drept o rugăciune deosebit de eficace împotriva acediei, ca şi rugăciunea inimii, după cum subliniază Sfântul Diadoh al Foticeei : ”Vom scăpa de această impresie de nepăsare şi de lipsă de vlagă dacă fixăm spiritului nostru limite foarte înguste şi ne îndreptăm privirile pe gândul unic, la Dumnezeu”; într-adevăr, numai aşa spiritul va reveni repede la vârsta sa şi va putea să se sustragă acestei risipe nesăbuite. Se cuvine, de asemenea, să nu dăm uitării sfaturile primite de la duhovnic şi să cerem binecuvântarea acestuia pentru lucrarea rugăciunii ce dorim să o împlinim, cu care vom obţine continuitate şi calitate în rugăciune.
 citirea din Sfintele cărţi; ultima prescripţie importantă dintre remediile împotriva acediei este citirea din Sfintele cărţi, ce constituie al treilea pilon al vieţii sufleteşti. Pentru a ne ridica în fiecare zi şi a înălţa ştacheta cât mai sus, pe acest drum al nesfârşitei perfecţiuni, este necesar să citim în fiecare zi şi să ne însuşim strategia prin care oamenii, cu aceeaşi suferinţă ca a noastră, au reuşit să înfrunte patimile, să se restabilească permanent până la sfârşitul vieţii pământeşti şi să devină moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor. De aceea, recomandăm să se citească zilnic din Proloagele editate pentru fiecare lună, viaţa şi nevoinţele sfinţilor ce se sărbătoresc în fiecare zi şi cuvintele de învăţătură ce le însoţesc.
Aplicarea integrală a remediilor indicate împotriva acediei (lupta împotriva patimei, rezistenţa care trebuie opusă acesteia, răbdarea de care să se dea dovadă, speranţa ce trebuie să se manifeste, doliul şi lacrimile, amintirea morţii, osteneala trupului, rugăciunea şi citirea din Sfintele cărţi) va avea ca rezultat dobândirea stării de calm (liniştea sufletească), însoţită de o bucurie infinită de viaţă ce ne va da elanul să mergem înainte.
Parcurgând cele două exemple de boli mintale cu origine spirituală, tristeţea şi acedia, am văzut cu toţii, în primul rând, cum planul psihic se integrează planului spiritual şi este tributar acestuia, atât în ceea ce priveşte etiologia, cât şi terapeutica, iar, în al doilea rând, am văzut cum dimensiunea spirituală debordează şi transcede dimensiunea psihică.
Bunul Dumnezeu să ne lumineze minţile şi inimile, să înţelegem şi să simţim toate aceste realităţi binefăcătoare pentru fiecare dintre noi.
avatar
luminos1
Moderator
Moderator

Numarul mesajelor : 137
Puncte : 186
Reputatie : 3
Data de inscriere : 27/05/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Boli si terapii cu ajutorul credintei

Mesaj Scris de Crystalin la data de Dum Sept 13, 2009 3:01 pm

Da, asa este si cred ca Lazarev le explica intr-un limbaj mai actual sau mai bine spus mai pe intelesul societatii actuale. Este vorba de atasamente, de lipsa de iubire, de lipsa de dialog cu Doamne-Doamne, de respect adresat falselor valori,etc.
avatar
Crystalin
Intermediate
Intermediate

Numarul mesajelor : 466
Puncte : 573
Reputatie : 17
Data de inscriere : 04/06/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Boli si terapii cu ajutorul credintei

Mesaj Scris de Crystalin la data de Lun Sept 14, 2009 9:56 am

UN CURS IN MIRACOLE - un alt fel de terapie in special pt desprinderea de atasamente.

Acesta este un curs în miracole. Este un curs obligatoriu,
voluntar fiind doar timpul când îl urmezi. Libera voinţă nu
înseamnă că poţi stabili planul de învăţare; înseamnă doar că poţi
alege lecţiile pe care vrei să le înveţi la un moment dat. Cursul nu
îşi propune să propovăduiască înţelesul iubirii, aceasta fiind mai
presus de ceea ce poate fi propovăduit. Îşi propune însă
îndepărtarea obstacolelor care stau în calea conştientizării
prezenţei iubirii, moştenirea ta firească. Opusul iubirii este teama,
dar ceea ce este atotcuprinzător nu are opus. Acest curs poate fi
rezumat foarte simplu, astfel:

Nimic real nu poate fi ameninţat.

Nimic ireal nu există. În aceasta se află pacea lui Dumnezeu.

EXERCIŢII ZILNICE

O bază teoretică asemenea celei oferite de text constituie cadrul
necesar care dă înţeles exerciţiilor zilnice. Practicarea lor însă
este cea care va face posibilă atingerea scopului acestui curs. O
minte neantrenată nu poate realiza nimic. Scopul exerciţiilor
cursului este tocmai acela de a-ţi antrena mintea să gândească
de-a lungul liniilor trasate de text.
Exerciţiile sunt foarte simple. Nu necesită mult timp şi nu
contează unde le faci. Perioada de antrenare este de un an.
Exerciţiile sunt numerotate de la 1 la 365. Nu-ţi propune să faci
mai mult de un set de exerciţii pe zi.
Volumul de exerciţii este împărţit în două secţiuni principale, cea
dintâi ocupându-se cu desfacerea felului în care vezi acum, iar a
doua cu dobândirea percepţiei adevărate. Cu excepţia perioadelor
de recapitulare, exerciţiile zilnice sunt organizate în jurul unei
singure idei centrale, care este formulată la început. Urmează o
descriere a procedeelor specifice prin care trebuie aplicată ideea
zilei.
Scopul exerciţiilor zilnice este să-ţi antreneze mintea într-un
mod sistematic în vederea obţinerii unei percepţii diferite a fiecărei
fiinţe şi a fiecărui lucru din lume. Exerciţiile sunt concepute să te
ajute la generalizarea lecţiilor în aşa fel încât să înţelegi că fiecare
dintre ele se poate aplica, în mod egal, la oricine şi orice vezi.
Transferul antrenării în percepţia adevărată nu se desfăşoară la
fel ca transferul antrenării caracteristic lumii. Dacă s-a realizat
adevărata percepţie în legătură cu vreo persoană, situaţie sau
eveniment, transferul total către oricine şi orice este sigur. Pe de
altă parte, o singură excepţie de la percepţia adevărată duce la
imposibilitatea realizării ei în general.
Aşadar, singurele reguli generale care trebuie avute în vedere în
permanenţă sunt: mai întâi, exerciţiile să fie practicate cu mare
specificitate, aşa cum se va indica. Lucrul acesta te va ajuta să
generalizezi ideile implicate, extinzându-le asupra fiecărei situaţii
în care te găseşti, la oricine şi la orice din ea. În al doilea rând,
încredinţează-te că nu vei hotărî, în sinea ta, că există unele
persoane, situaţii sau lucruri la care ideile sunt inaplicabile. S-ar
împiedica astfel transferul antrenării. Adevărata percepţie, prin
însăşi natura ei, nu are limite, fiind tocmai opusul felului în care
vezi acum.
Scopul general al exerciţiilor este acela de a-ţi spori capacitatea
de a extinde ideile pe care le vei practica, în aşa fel încât să
includă totul. Asta nu va solicita nici un efort din partea ta.
Exerciţiile în sine întrunesc condiţiile necesare acestui tip de
transfer. Unele din ideile prezentate în acest volum ţi se vor părea
greu de crezut, iar altele îţi vor părea de-a dreptul alarmante. Nu
contează. Tot ce ţi se cere este să aplici ideile după cum eşti
îndrumat. Nu ţi se cere să le judeci într-un fel sau altul, ci numai
să le foloseşti. Tocmai folosirea lor le va face să capete sens
pentru tine şi îţi va arăta că sunt adevărate.
Reţine doar atât: nu e nevoie să dai crezare ideilor, nu este
nevoie să le accepţi, nu este nevoie nici măcar să saluţi apariţia
lor.
Pe unele dintre ele s-ar putea să le respingi energic. Nimic din
toate acestea nu va conta, nici nu le diminua eficacitatea. Nu-ţi
îngădui să faci vreo excepţie când aplici ideile din exerciţii, şi
oricare ţi-ar fi reacţiile faţă de ele, foloseşte-le. Nu ţi se cere nimic
mai mult.

LECŢIA 1
"Tot ce văd în această cameră (pe această stradă,
de la această fereastră, în acest loc) nu înseamnă nimic."
Priveşte acum pe îndelete în jur şi exersează, aplicând această
11
idee în mod foarte specific la orice lucru pe care îl vezi:
"Această masă nu înseamnă nimic."
"Acest scaun nu înseamnă nimic."
"Această mână nu înseamnă nimic."
"Acest picior nu înseamnă nimic."
"Acest stilou nu înseamnă nimic."
Priveşte apoi dincolo de imediata ta apropiere şi aplică ideea,
lărgind sfera de cuprindere:
"Uşa aceea nu înseamnă nimic."
"Corpul acela nu înseamnă nimic."
"Lampa aceea nu înseamnă nimic."
"Semnul acela nu înseamnă nimic."
"Umbra aceea nu înseamnă nimic."
Observă că aceste afirmaţii nu sunt aranjate într-o ordine
anume şi nu oferă posibilitatea unor diferenţieri între diversele
categorii de obiecte la care se aplică. Acesta este scopul
exerciţiului.
Nu trebuie decât să aplici afirmaţia la tot ce vezi. Exersând ideea
zilei, foloseşte-o fără nici o discriminare. Nu încerca să o aplici la
orice vezi, căci exerciţiile nu trebuie să devină ritualice.
Încredinţează-te numai că nimic din ceea ce vezi nu este exclus în
mod specific. În ceea ce priveşte aplicarea ideii, orice lucru este la
fel cu altul.
Fiecare din primele trei lecţii nu trebuie făcută de mai mult de
două ori pe zi, preferabil dimineaţa sau seara. Nu ar trebui
încercate mai mult de aproximativ un minut, decât doar dacă se
iveşte senzaţia de grabă. Senzaţia de tihnă, de calm confortabil
este esenţială.

Daca va intereseaza aceste lectii le voi posta mai departe, daca nu ma voi opri aici.
Smile
avatar
Crystalin
Intermediate
Intermediate

Numarul mesajelor : 466
Puncte : 573
Reputatie : 17
Data de inscriere : 04/06/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Boli si terapii cu ajutorul credintei

Mesaj Scris de vali la data de Lun Sept 14, 2009 10:11 am

pe mine ma intereseaza sper ca si pe alti useri so pls continua Very Happy

_________________
O zi in lumina!
--------------------------
Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramine doar eu
avatar
vali
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 1310
Puncte : 1559
Reputatie : 22
Data de inscriere : 26/05/2009
Varsta : 44
Localizare : acolo unde prostia si rautatea nu ajung

Vezi profilul utilizatorului http://ioyahyia.wordpress.com/

Sus In jos

Re: Boli si terapii cu ajutorul credintei

Mesaj Scris de luminos1 la data de Lun Sept 14, 2009 2:21 pm

si pe mine ma intereseaza
te rog, continua, si, multumim
avatar
luminos1
Moderator
Moderator

Numarul mesajelor : 137
Puncte : 186
Reputatie : 3
Data de inscriere : 27/05/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Boli si terapii cu ajutorul credintei

Mesaj Scris de Crystalin la data de Lun Sept 14, 2009 7:34 pm

LECŢIA 2
"Eu am dat fiecărui lucru pe care îl văd în această cameră
(pe această stradă, de la această fereastră, în acest loc) tot
înţelesul pe care îl are pentru mine."
Exerciţiile pe această idee sunt identice cu cele pentru prima
idee. Începe cu lucrurile din imediata ta apropiere. Măreşte apoi
sfera de cuprindere. Întoarce capul pentru a putea include orice
este de o parte şi de alta. Dacă este posibil, întoarce-te şi aplică
ideea la ceea ce a fost în spatele tău. Rămâi cât mai
nediscriminator cu putinţă în selectarea subiectelor pentru
aplicare, nu te concentra asupra nici unui lucru în mod special şi
nu încerca să incluzi tot ce vezi într-o anumită zonă, pentru că vei
provoca încordare. Pur şi simplu, priveşte lejer şi destul de vioi în
jurul tău, încercând să eviţi orice selecţie după mărime, strălucire,
culoare, material sau importanţă relativă pentru tine. Ia subiectele
aşa cum le vezi. Încearcă să aplici exerciţiul cu egală uşurinţă la
un corp sau la un nasture, o muscă sau la podea, un braţ sau un
măr. Singurul criteriu pentru aplicarea ideii la orice lucru este, pur
şi simplu, faptul că privirea ţi-a căzut pe el. Nu încerca să incluzi
ceva în mod particular, dar încredinţează-te că nimic nu este
exclus, în mod special.
LECŢIA 3
"Nu înţeleg nimic din ce văd în această cameră
(pe această stradă, de la această fereastră, în acest loc)."
Aplică ideea la fel ca pe cele anterioare, fără a face nici un fel de
distincţii. Orice vezi devine un subiect ideal pentru aplicarea ideii.
Încredinţează-te că nu pui la îndoială faptul că fiecare lucru este
potrivit pentru aplicarea ideii. Acestea nu sunt exerciţii de
judecată.
Orice lucru este potrivit, de vreme ce îl vezi. Unele dintre lucrurile
pe care le vezi ar putea avea pentru tine semnificaţii cu încărcare
emoţională. Încearcă să laşi deoparte aceste sentimente şi, pur şi
simplu, foloseşte aceste lucruri exact cum l-ai folosi pe oricare
altul.
Scopul exerciţiilor este de a te ajuta să-ţi limpezeşti mintea de
toate asociaţiile din trecut, de a vedea lucrurile exact aşa cum îţi
apar acum şi de a-ţi da seama cât de puţin le înţelegi de fapt. De
aceea, în selectarea lucrurilor la care va fi aplicată ideea de
astăzi, este esenţial să-ţi păstrezi o minte perfect deschisă,
neîngrădită de judecată. Pentru acest scop, un lucru este la fel ca
celălalt; la fel de potrivit şi, de aceea, la fel de folositor.
LECŢIA 4
"Aceste gânduri nu înseamnă nimic.
Ele sunt asemenea lucrurilor pe care le văd în această cameră
(pe această stradă, de la această fereastră, în acest loc)."
Spre deosebire de cele precedente, aceste exerciţii nu
debutează cu ideea zilei. Începe această perioadă de practică,
remarcând gândurile care îţi trec prin minte timp de aproximativ
un minut. Apoi aplică-le ideea. Dacă eşti deja conştient de gânduri
nefericite, foloseşte-le ca subiecte pentru idee. Totuşi, nu selecta
numai gândurile care crezi că sunt "rele". Îţi vei da seama, dacă te
antrenezi să-ţi priveşti gândurile, că ele reprezintă un asemenea
amestec, încât, într-un sens, nici unul dintre ele nu poate fi numit
"bun" sau "rău". Iată de ce ele nu înseamnă nimic.
La alegerea subiectelor pentru aplicarea ideii de astăzi, obişnuita
specificitate este obligatorie. Nu te teme să foloseşti atât gânduri
"bune" cât şi "rele". Nici unele, nici altele, nu reprezintă
adevăratele tale gânduri pe care acestea le maschează.
Gândurile "bune" nu sunt decât umbre a ceea ce se află dincolo
de ele, iar umbrele îngreunează văzul. Cele "rele" sunt piedici
puse văzului, făcând vederea imposibilă. Tu ne le vrei pe nicicare.
Acesta este un exerciţiu important şi va fi repetat, din când în
când, într-o formă oarecum diferită. Intenţia este antrenarea ta în
primii paşi spre ţelul de a separa ceea ce nu are înţeles ca fiind în
afara ta, şi ceea ce are înţeles ca fiind înlăuntrul tău. Este, de
asemenea, începutul antrenării minţii tale în a recunoaşte ce este
identic şi ce este diferit.
Folosindu-ţi gândurile în aplicarea ideii pentru astăzi, identifică
fiecare gând prin figura sau întâmplarea centrală pe care o
conţine, de exemplu:
"Acest gând despre....... nu înseamnă nimic.
Este asemenea lucrurilor pe care le văd în această cameră, (pe
această stradă, etc.)."
Poţi, de asemenea, să foloseşti ideea pentru un gând anume pe
care îl recunoşti ca fiind dăunător. Această aplicare este
folositoare, dar nu constituie o substituţie pentru procedeele mai
aleatorii ce trebuie urmate pentru exerciţii. Oricum, nu-ţi examina
mintea timp de mai mult de aproximativ un minut. Eşti încă prea
neexperimentat ca să poţi evita tendinţa de a deveni preocupat
fără noimă.
Mai mult, aceste exerciţii fiind primele de acest fel, s-ar putea să
găseşti suspendarea judecăţii faţă de gânduri ca fiind deosebit de
dificilă. Nu repeta exerciţiile mai mult de trei sau patru ori de-a
lungul zilei. Vom reveni la ele mai târziu.
LECŢIA 5
"Nu sunt niciodată indispus din motivul presupus de mine."
Această idee, asemenea celei precedente, poate fi folosită în
legătură cu orice persoană, situaţie sau întâmplare care consideri
că îţi provoacă suferinţă. Aplic-o în mod specific, la orice crezi că
este cauza indispoziţiei tale, folosind descrierea senzaţiei în
termenii care ţi se par potriviţi. Indispoziţia poate să pară a fi
teamă, îngrijorare, deprimare, anxietate, supărare, ură, gelozie
sau orice altă formă, fiecare dintre ele percepută, în mod
neadevărat, ca fiind diferită.
Totuşi, până când înveţi că forma nu contează, fiecare formă
devine un subiect potrivit pentru exerciţiile zilei. Aplicarea
aceleiaşi idei la fiecare dintre ele în mod separat este primul pas
spre recunoaşterea, în cele din urmă, a faptului că ele sunt
identice.
Când foloseşti ideea de astăzi pentru cauza unei indispoziţii,
percepută specific, indiferent de forma ei, foloseşte atât numele
formei în care vezi indispoziţia, cât şi cauza pe care i-o atribui. De
exemplu:
"Nu sunt supărat pe.... din motivul presupus de mine."
"Nu mă tem de ....... din motivul presupus de mine."
Repet, acest exerciţiu nu trebuie să substituie perioadele de
practică în care îţi scrutezi mai întâi mintea pentru a găsi "surse"
de indispoziţie în care crezi şi forme de indispoziţie care crezi că
rezultă.
În aceste exerciţii, mai mult decât în cele precedente, s-ar putea
să-ţi fie greu să fii nediscriminator şi să eviţi a da o mai mare
greutate unor subiecte în detrimentul altora. Ţi-ar putea fi de
ajutor să începi exerciţiile cu afirmaţia:
"Nu există indispoziţii minore. Toate îmi conturbă, în aceeaşi
măsură, pacea minţii."
Apoi cercetează-ţi mintea nu mai mult de aproximativ un minut
şi încearcă să identifici un număr de forme diferite de indispoziţie
care te deranjează, indiferent de importanţa relativă pe care ai
putea să le-o acorzi. Aplică ideea de astăzi fiecăreia dintre ele,
folosind atât numele sursei de indispoziţie, cât şi cel al
sentimentului resimţit. Iată alte exemple:
"Nu sunt îngrijorat de....... din motivul presupus de mine."
"Nu sunt deprimat de....... din motivul presupus de mine."
De trei sau patru ori pe zi este suficient.
LECŢIA 6
"Sunt indispus pentru că văd ceva ce nu există. "
Exerciţiile cu această idee sunt foarte asemănătoare celor
precedente. Repet, pentru fiecare aplicare a ideii este necesar să
numeşti, într-un mod foarte specific, atât forma indispoziţiei
(supărare, teamă, îngrijorare, deprimare şi aşa mai departe), cât
şi sursa ei percepută. De exemplu:
"Sunt supărat pe....... pentru că văd ceva ce nu se află acolo."
Sunt îngrijorat în legătură cu....... pentru că văd ceva ce nu se
află acolo."
Ideea pentru astăzi este utilă pentru aplicarea la orice pare să te
indispună şi poate fi folosită în mod profitabil, de-a lungul zilei, în
acest scop. Totuşi, cele trei sau patru perioade de exersare
obligatorii să fie precedate de aproximativ un minut de cercetare a
minţii şi de aplicare a ideii fiecărui gând de indispoziţie descoperit.
Repet, dacă te împotriveşti aplicării ideii la unele dintre
gândurile care te indispun mai mult decât la altele, aminteşte-ţi de
cele două atenţionări lansate în lecţia trecută:
"Nu există indispoziţii minore. Toate îmi conturbă, în aceeaşi
măsură, pacea minţii." şi
"Nu pot să păstrez această formă de indispoziţie şi, totodată, să
mă dispensez de celelalte. Deci, având în vedere scopul acestor
exerciţii, le voi privi pe toate ca fiind identice."
LECŢIA 7
"Văd numai trecutul."
Această idee este deosebit de greu de crezut la prima vedere, cu
toate că este raţiunea de a fi a tuturor celor precedente.
Este motivul pentru care nimic din ce vezi nu înseamnă nimic.
Este motivul pentru care tu ai dat fiecărui lucru pe care îl vezi
tot înţelesul pe care îl are pentru tine.
Este motivul pentru care nu înţelegi nimic din ceea ce vezi.
Este motivul pentru care gândurile tale nu înseamnă nimic şi
pentru care ele sunt asemenea lucrurilor pe care le vezi.
Este motivul pentru care nu eşti niciodată indispus din motivul
presupus de tine.
Este motivul pentru care eşti indispus văzând ceva ce nu se află
acolo.
Ideile vechi despre timp sunt greu de schimbat, pentru că tot
ceea ce crezi este înrădăcinat în timp şi depinde de faptul ca nu îţi
însuşeşti aceste idei noi despre timp. Această primă idee despre
timp nu este chiar atât de ciudată pe cât pare la început.
Priveşte, de exemplu, o ceaşcă. Vezi chiar o ceaşcă sau faci doar
o retrospectivă a trăirilor tale trecute: iei o ceaşcă în mână, ţi-e
sete, bei dintr-o ceaşcă, simţi buza ceştii lipită de buze, iei micul
dejun şi aşa mai departe? Nu sunt cumva până şi reacţiile tale
estetice faţă de ceaşcă bazate pe trăiri trecute? Cum altfel ai
putea să ştii dacă acest fel de ceaşcă se sparge sau nu când o
scapi din mână? Ce altceva ştii despre această ceaşcă în afara
celor învăţate în trecut? Fără învăţătura ta din trecut, habar naveai
ce este această ceaşcă. Şi atunci, o vezi cu adevărat?
Priveşte în jurul tău. Cele spuse sunt la fel de adevărate pentru
orice priveşti. Recunoaşte acest lucru aplicând ideea de astăzi,
fără nici o discriminare, la tot ce îţi atrage privirea. De exemplu:
"Văd numai trecutul în acest stilou."
"Văd numai trecutul în acest pantof."
"Văd numai trecutul în această mână."
"Văd numai trecutul în corpul acela."
"Văd numai trecutul în faţa aceea."
Nu stărui asupra nici unui lucru în mod special, dar aminteşte-ţi
să nu omiţi nimic în mod specific. Aruncă o privire scurtă asupra
fiecărui subiect, apoi treci la următorul. Trei sau patru perioade de
practică, de aproximativ un minut fiecare vor fi suficiente.
LECŢIA 8
"Mintea mea este preocupată de gânduri trecute."
Desigur, această idee este motivul pentru care vezi numai
trecutul. Nimeni nu vede realmente ceva. Îşi vede numai propriile
gânduri proiectate în exterior. Preocuparea minţii cu trecutul este
cauza concepţiei greşite despre timp de care suferă vederea ta.
Mintea ta nu poate pricepe prezentul, care este singurul timp
existent. De aceea, nu poate înţelege nici timpul şi nu poate, de
fapt, să înţeleagă nimic.
Singurul gând pe de-a-ntregul adevărat pe care cineva îl poate
susţine referitor la trecut este că trecutul nu este aici. A te gândi la
el câtuşi de puţin înseamnă aşadar a te gândi la iluzii. Foarte
puţini şi-au dat seama ce atrage după sine, de fapt, închipuirea
trecutului sau anticiparea viitorului. Când face aceasta, mintea
este realmente pustie, deoarece nu se gândeşte la nimic.
Scopul exerciţiilor de astăzi este de a începe să-ţi antrenezi
mintea pentru a-şi da seama când nu gândeşte deloc. În timp ce
mintea îţi este preocupată de idei negândite, adevărul este blocat.
A recunoaşte că mintea ta a fost şi este pur şi simplu pustie în loc
să crezi că este plină de idei adevărate, este primul pas în
deschiderea căii spre viziune.
Exerciţiile de astăzi să fie făcute cu ochii închişi. Aceasta
deoarece, realmente, nu poţi vedea nimic, şi este mai uşor să
recunoşti că, indiferent cât de viu ţi-ai imagina un gând, nu vezi
nimic. Cât mai neimplicat posibil, cercetează-ţi mintea în timpul
obişnuitului minut şi ceva, remarcând pur şi simplu gândurile pe
care le întâlneşti. Numeşte-l pe fiecare după figura sau tema
centrală pe care o conţine, şi treci la următorul. Deschide
perioada de exersare, spunând:
"Se pare că mă gândesc la ......."
Apoi numeşte, în mod specific, fiecare dintre gândurile tale, de
pildă:
"Se pare că mă gândesc la... (numele unei persoane), la
(numele unui obiect), la (numele unui sentiment),"
şi aşa mai departe, conchizând, la sfârşitul perioadei de
cercetare a minţii:
"Dar mintea mea este preocupată de gânduri trecute."
Lucru acesta se poate face de patru sau cinci ori de-a lungul
zilei, cu condiţia să nu ajungi la iritare. Dacă ţi-e greu, de trei sau
patru ori este suficient. S-ar putea să consideri de folos, totuşi,
includerea iritării sau a oricărei emoţii pe care ideea de astăzi ar
putea s-o inducă în însuşi procesul de cercetare a minţii.
LECŢIA 9
"Nu văd nimic aşa cum este acum."
Această idee decurge, evident, din cele două precedente. Numai
că, deşi s-ar putea să o accepţi intelectualiceşte, este puţin
probabil că va însemna ceva pentru tine deocamdată. Oricum,
înţelegerea nu este necesară în acest stadiu. De fapt, a
recunoaşte că nu înţelegi este o premisă pentru desfacerea ideilor
tale false. Exerciţiile acestea privesc practica şi nu înţelegerea. Nu
ai nevoie să exersezi ceea ce înţelegi deja. Ar fi un exemplu tipic
de gândire circulară, să visezi înţelegerea şi să presupui că o ai
deja.
Minţii neantrenate îi este greu să creadă că lucrurile cărora ea
pare să le dea chip nu se află acolo. Această idee poate fi de-a
dreptul răscolitoare şi poate întâmpina o rezistenţă activă sub o
mulţime de forme. Aceasta nu împiedică însă aplicarea ei. Nimic
mai mult nu se cere pentru acest exerciţiu sau oricare altul.
Fiecare mic pas va risipi câte puţin din întuneric, iar înţelegerea va
veni, în cele din urmă, să lumineze fiecare ungher al minţii, curăţat
de reziduurile care îl întunecă.
Aceste exerciţii, pentru care sunt suficiente trei sau patru
perioade de exersare, implică să te uiţi în jurul tău şi să aplici
ideea zilei la tot ce vezi, amintindu-ţi nevoia aplicării ei în mod
nediscriminator şi regula esenţială de a nu exclude nimic. De
exemplu:
"Nu văd această maşină aşa cum este acum."
"Nu văd acest telefon aşa cum este acum."
"Nu văd acest braţ aşa cum este acum."
Începe cu lucrurile din imediata ta apropiere, apoi lărgeşte sfera
de cuprindere:
"Nu văd cuierul acela aşa cum este acum."
"Nu văd uşa aceea aşa cum este acum."
"Nu văd faţa aceea aşa cum este acum."
Se subliniază din nou că, aşa cum trebuie încercată o includere
completă, trebuie evitată excluderea specifică. Încredinţează-te că
eşti onest cu tine însuţi atunci când faci această distincţie. Ai
putea fi tentat să ţi-o ascunzi.
LECŢIA 10
"Gândurile mele nu înseamnă nimic."
Această idee se aplică la toate gândurile de care eşti conştient
sau devii conştient în perioadele de exersare. Motivul pentru care
ideea este aplicabilă la toate gândurile este că ele nu sunt
adevăratele tale gânduri. Am mai făcut această distincţie şi o vom
face din nou. Deocamdată nu ai o bază de comparaţie. Atunci
când o s-o ai, nu vei avea nici o îndoială că ceea ce ai crezut
odinioară că ar fi gândurile tale nu însemna nimic.
Este a doua oară când folosim acest fel de idee. Forma este
numai puţin diferită. De data aceasta, ideea începe cu "gândurile
mele" în loc de "aceste gânduri" şi nu face nici o legătură vădită
cu lucrurile din jurul tău. Accentul se pune acum pe lipsa de
realitate a ceea ce socoţi că gândeşti.
Acest aspect al procesului de corecţie a început cu ideea că
gândurile de care eşti conştient sunt lipsite de înţeles, mai
degrabă în afara ta decât înăuntru, iar apoi a fost susţinută
condiţia lor mai degrabă trecută decât prezentă. Acum susţinem
că prezenţa acestor "gânduri" înseamnă că nu gândeşti. Nu e
decât un alt mod de a repeta afirmaţia de mai sus, că mintea ta
este realmente pustie. A recunoaşte acest fapt înseamnă a
recunoaşte nimicul atunci când socoţi că îl vezi. Ca atare, aceasta
devine premiza viziunii.
Pentru aceste exerciţii, închide ochii şi începe, repetând în sinea
ta, pe îndelete, ideea pentru astăzi. Apoi adaugă:
"Această idee mă va ajuta să fiu eliberat de tot ce cred acum."
Ca şi mai înainte, exerciţiile constau din cercetarea minţii pentru
aflarea tuturor gândurilor care îţi sunt disponibile, fără selecţie sau
judecată. Încearcă să eviţi orice fel de clasificare. De fapt, dacă
simţi că te ajută, îţi poţi închipui că priveşti cum trece o procesiune
alcătuită în modul cel mai bizar, care are prea puţină semnificaţie
personală pentru tine. În timp ce îţi trec, unul câtre unul, prin
minte, spune:
"Gândul meu despre ....... nu înseamnă nimic."
"Gândul meu despre ....... nu înseamnă nimic."
Evident, gândul de astăzi poate fi aplicat oricând la orice gând
care te frământă. În plus, se recomandă cinci perioade de
exersare, fiecare necesitând nu mai mult de aproximativ un minut
de cercetare a minţii. Nu este recomandabil să fie extinsă această
perioadă de timp, iar dacă simţi vreo jenă, va fi redusă la jumătate
de minut. Aminteşte-ţi, totuşi, să repeţi ideea pe îndelete înainte
de a o aplica în mod specific, iar apoi adaugă:
"Această idee mă va ajuta să fiu eliberat de tot ce cred acum."
avatar
Crystalin
Intermediate
Intermediate

Numarul mesajelor : 466
Puncte : 573
Reputatie : 17
Data de inscriere : 04/06/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Boli si terapii cu ajutorul credintei

Mesaj Scris de vali la data de Mar Sept 15, 2009 11:27 am

foarte interesant ce expui aici ajuta foarte mult in meditatie ca sa atingi cat mai repede starea fara ganduri .
merci!

_________________
O zi in lumina!
--------------------------
Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramine doar eu
avatar
vali
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 1310
Puncte : 1559
Reputatie : 22
Data de inscriere : 26/05/2009
Varsta : 44
Localizare : acolo unde prostia si rautatea nu ajung

Vezi profilul utilizatorului http://ioyahyia.wordpress.com/

Sus In jos

Re: Boli si terapii cu ajutorul credintei

Mesaj Scris de Crystalin la data de Mier Sept 16, 2009 5:27 am

Ma bucur ca-ti sunt de folos Smile
Deci, sa continuam...
LECŢIA 10
"Gândurile mele nu înseamnă nimic."
Această idee se aplică la toate gândurile de care eşti conştient
sau devii conştient în perioadele de exersare. Motivul pentru care
ideea este aplicabilă la toate gândurile este că ele nu sunt
adevăratele tale gânduri. Am mai făcut această distincţie şi o vom
face din nou. Deocamdată nu ai o bază de comparaţie. Atunci
când o s-o ai, nu vei avea nici o îndoială că ceea ce ai crezut
odinioară că ar fi gândurile tale nu însemna nimic.
Este a doua oară când folosim acest fel de idee. Forma este
numai puţin diferită. De data aceasta, ideea începe cu "gândurile
mele" în loc de "aceste gânduri" şi nu face nici o legătură vădită
cu lucrurile din jurul tău. Accentul se pune acum pe lipsa de
realitate a ceea ce socoţi că gândeşti.
Acest aspect al procesului de corecţie a început cu ideea că
gândurile de care eşti conştient sunt lipsite de înţeles, mai
degrabă în afara ta decât înăuntru, iar apoi a fost susţinută
condiţia lor mai degrabă trecută decât prezentă. Acum susţinem
că prezenţa acestor "gânduri" înseamnă că nu gândeşti. Nu e
decât un alt mod de a repeta afirmaţia de mai sus, că mintea ta
este realmente pustie. A recunoaşte acest fapt înseamnă a
recunoaşte nimicul atunci când socoţi că îl vezi. Ca atare, aceasta
devine premiza viziunii.
Pentru aceste exerciţii, închide ochii şi începe, repetând în sinea
ta, pe îndelete, ideea pentru astăzi. Apoi adaugă:
"Această idee mă va ajuta să fiu eliberat de tot ce cred acum."
Ca şi mai înainte, exerciţiile constau din cercetarea minţii pentru
aflarea tuturor gândurilor care îţi sunt disponibile, fără selecţie sau
judecată. Încearcă să eviţi orice fel de clasificare. De fapt, dacă
simţi că te ajută, îţi poţi închipui că priveşti cum trece o procesiune
alcătuită în modul cel mai bizar, care are prea puţină semnificaţie
personală pentru tine. În timp ce îţi trec, unul câtre unul, prin
minte, spune:
"Gândul meu despre ....... nu înseamnă nimic."
"Gândul meu despre ....... nu înseamnă nimic."
Evident, gândul de astăzi poate fi aplicat oricând la orice gând
care te frământă. În plus, se recomandă cinci perioade de
exersare, fiecare necesitând nu mai mult de aproximativ un minut
de cercetare a minţii. Nu este recomandabil să fie extinsă această
perioadă de timp, iar dacă simţi vreo jenă, va fi redusă la jumătate
de minut. Aminteşte-ţi, totuşi, să repeţi ideea pe îndelete înainte
de a o aplica în mod specific, iar apoi adaugă:
"Această idee mă va ajuta să fiu eliberat de tot ce cred acum."
LECŢIA 11
"Gândurile mele lipsite de înţeles îmi arată o lume lipsită de
înţeles".
Iată prima dintre ideile folosite de noi care aparţine unei faze
majore a procesului de corecţie: inversarea gândirii lumii. S-ar
părea că lumea determină ceea ce percepi. Ideea de astăzi
introduce conceptul care susţine că gândurile tale determină
lumea pe care o vezi. Bucură-te că practici ideea sub forma ei
iniţială, căci în această idee ţi se asigură eliberarea. Cheia iertării
se află în ea.
Perioadele de exerciţiu pentru ideea de astăzi urmează să fie
abordate oarecum diferit de cele anterioare. Începe cu ochii
închişi şi repetă rar ideea în sinea ta. Deschide ochii şi priveşte
împrejur, aproape şi departe, sus şi jos - oriunde. Pe durata celui
aproximativ un minut de aplicare, repetă doar ideea în sinea ta,
asigurându-te că o faci fără grabă şi fără vreo senzaţie de urgenţă
sau efort.
Pentru a face aceste exerciţii cu maximum de folos, privirea să
se plimbe destul de repede de la un lucru la altul, fiindcă nu
trebuie să poposească asupra nici unuia în mod special. Cuvintele
însă să fie folosite într-o manieră lejeră, chiar tihnită. În special
partea introductivă a acestei idei să fie practicată într-un mod cât
de poate de degajat. Ea conţine temelia păcii, a relaxării şi a
eliberării de griji pe care ne străduim să le obţinem. În încheierea
exerciţiilor, închide ochii şi, în sinea ta, rar, mai repetă odată
ideea.
Trei perioade de exersare pe ziua de azi vor fi probabil
suficiente. Totuşi, dacă te simţi numai uşor nerăbdător (sau nu ţi-ai
pierdut deloc răbdarea) şi eşti dispus să faci mai multe, pot fi
încercate până la cinci. Mai mult de atât nu este recomandabil.
LECŢIA 12
" Sunt indispus pentru că văd o lume lipsită de înţeles."
Importanţa acestei idei constă în faptul că ea conţine o corecţie
adusă unei distorsiuni perceptive majore. Eşti de părere că ceea
ce te indispune este o lume înfricoşătoare, sau o lume tristă, sau
o lume violentă sau o lume dementă. Toate aceste atribute îi sunt
conferite de tine. Lumea, în sine, este fără înţeles.
Aceste exerciţii se fac cu ochii deschişi. Priveşte în jurul tău, de
data asta cât mai pe îndelete. Încearcă să-ţi imprimi un ritm, aşa
încât deplasarea lentă a privirii tale de la un lucru la altul să se
facă într-un interval de timp cât mai constant. Nu permite ca
timpul deplasării să se lungească sau să se scurteze simţitor, dar
încearcă, în schimb, să păstrezi un tempo egal, măsurat, până la
capăt. Ceea ce vezi nu contează. Te deprinzi în timp cu aceasta,
în timp ce acorzi fiecărui lucru asupra căruia ţi se opreşte privirea,
atenţie egală şi timp egal. Iată un prim pas în a învăţa să le
conferim tuturor valoare egală.
Uitându-te împrejur, spune în sinea ta:
"Mi se pare că văd o lume înfricoşătoare, o lume periculoasă,
o lume ostilă, o lume tristă, o lume rea, o lume nebună." şi aşa
mai departe, folosind orice termen descriptiv care îţi vine în minte.
Dacă se nimereşte să-ţi vină termeni mai degrabă pozitivi decât
negativi, include-i. S-ar putea, de pildă, să ţi se pară "o lume
bună" sau "o lume satisfăcătoare". Dacă asemenea termeni îţi vin
în minte, foloseşte-i alături de ceilalţi. S-ar putea să nu înţelegi
încă de ce aceste adjective "frumoase" aparţin de aceste exerciţii,
dar aminteşte-ţi că "o lume bună" implică una "rea", iar o "lume
satisfăcătoare" o implică pe cea "nesatisfăcătoare". Toţi termenii
care îţi trec prin minte sunt subiecte potrivite pentru exerciţiile de
astăzi. Calitatea lor aparentă nu contează.
Încredinţează-te că nu modifici intervalele de timp între
aplicarea ideii de astăzi la ce ţi se pare plăcut şi la ce ţi se pare
neplăcut. Având în vedere scopul acestor exerciţii, între ele nu
este nici o diferenţă. La sfârşitul perioadei de exersare, adaugă:
"Dar sunt indispus pentru că văd o lume lipsită de înţeles."
Ce este lipsit de înţeles nu este nici bun nici rău. De ce, atunci,
te-ar indispune o lume lipsită de înţeles? Dacă ai putea accepta
lumea ca fiind lipsită de înţeles şi ai lăsa să fie scris pe chipul ei
adevărat, în loc să îl scrii tu, aceasta te-ar face nespus de fericit.
Dar, fiindcă este lipsită de înţeles, te simţi îndemnat să scrii pe
chipul ei ceea ce ai vrea tu să fie lumea. Şi tocmai asta vezi în ea.
Tocmai asta este, într-adevăr, lipsit de înţeles. Sub cuvintele tale
stă scris Cuvântul lui Dumnezeu. Adevărul te indispune acum, dar
când cuvintele tale vor fi şterse, le vei vedea pe ale Lui. Acesta
este scopul ultim al acestor exerciţii.
Este suficientă aplicarea de trei sau patru ori pentru astăzi, iar
perioadele de exersare să nu depăşească un minut. S-ar putea să
ţi se pară şi acesta prea lung. Pune capăt exerciţiilor de îndată ce
simţi încordare.
LECŢIA 13"
" O lume lipsită de înţeles stârneşte teamă."
Ideea de astăzi este de fapt o altă formă dată celei precedente,
cu deosebirea că este mai specifică în ceea ce priveşte
sentimentele stârnite. O lume lipsită de înţeles, este, de fapt,
imposibilă. Ce nu are înţeles nu există. Cu toate acestea, nu
rezultă de aici că nu vei crede că percepi ceva ce nu are înţeles.
Dimpotrivă, vei fi îndeosebi de înclinat să crezi că îl percepi
negreşit. Recunoaşterea lipsei de sens provoacă în toţi cei
separaţi o stare de anxietate. Ea reprezintă o situaţie în care
Dumnezeu şi ego-ul îşi "dispută" dreptul de a-şi scrie propriul
înţeles în spaţiul gol pus la dispoziţie de lipsa de înţeles. Ego-ul se
năpusteşte cu disperare să-şi stabilească acolo propriile idei,
temându-se că altfel vidul ar putea fi folosit pentru a-i demonstra
propria lui neputinţă şi irealitate. Iată, de altfel, singura lui
presupunere corectă. De aceea, este esenţial să înveţi a
recunoaşte ce este lipsit de înţeles şi să-l accepţi fără teamă.
Dacă eşti temător, este sigur că vei înzestra lumea cu atribute pe
care nu le posedă, ticsind-o cu imagini care nu există. Pentru ego,
iluziile sunt mecanisme de protecţie, ceea ce trebuie să fie şi
pentru tine, care te pui pe picior de egalitate cu ego-ul.
Exerciţiile pentru astăzi, care vor fi făcute de trei sau patru ori
timp de cel mult un minut de fiecare dată, urmează să fie aplicate
într-un mod oarecum diferit de cele precedente. Cu ochii închişi,
repetă ideea de astăzi în sinea ta. Deschide apoi ochii şi priveşte
fără teamă în jur, spunând:
"Privesc o lume lipsită de înţeles."
Repetă în sinea ta această afirmaţie în timp ce priveşti în jur.
Apoi închide-ţi ochii şi încheie cu:
"O lume lipsită de înţeles stârneşte teamă
deoarece cred că mă iau la întrecere cu Dumnezeu."
S-ar putea să-ţi fie greu să nu te împotriveşti, într-o formă sau
alta, acestei afirmaţii conclusive. Oricare ar fi forma împotrivirii,
adu-ţi aminte că ţi-e de fapt teamă de un astfel de gând din cauza
"răzbunării" din partea "vrăjmaşului". Nu ţi se cere să crezi
această afirmaţie chiar acum şi probabil că o vei clasa drept
absurdă. Oricum, remarcă atent orice semn de teamă ascunsă
sau făţişă pe care o poate stârni.
Iată prima noastră încercare de a formula o relaţie explicită de
tipul cauză-efect, un gen de relaţie pentru recunoaşterea căruia ai
foarte puţină experienţă. Nu stărui asupra afirmaţiei conclusive şi
încearcă măcar să nu te gândeşti la ea, în afara perioadei de
exerciţiu. Pentru moment, atât va fi suficient.
LECŢIA 14
"Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles."
Ideea pentru astăzi este, desigur, motivul pentru care o lume
lipsită de înţeles este imposibilă. Ceea ce Dumnezeu nu a creat
nu există. Iar tot ce există cu adevărat există aşa cum l-a creat El.
Lumea pe care o vezi nu are nimic de-a face cu realitatea. Ea
este o plăsmuire de-a ta şi nu există.
Exerciţiile de astăzi se vor practica în întregime cu ochii închişi.
Perioada de cercetare a minţii să fie scurtă, de cel mult un minut.
Nu se recomandă mai mult de trei perioade de exersare, cu
excepţia cazului că le găseşti liniştitoare. Dacă se întâmplă să fie
aşa, înseamnă că le înţelegi cu adevărat menirea.
Ideea pentru astăzi este un alt pas în învăţarea abandonării
gândurilor pe care le-ai scris pe chipul lumii pentru a vedea
Cuvântul lui Dumnezeu în locul lor. Primii paşi în această
înlocuire, care poate fi numită, pe drept cuvânt, mântuire, pot fi
destul de dificili şi chiar dureroşi. Unii dintre ei te vor împinge
direct la frică. Dar nu vei fi lăsat acolo. O vei depăşi, lăsând-o cu
mult în urma ta.
Îndrumarea noastră este spre siguranţă şi pace perfectă.
Gândeşte-te, cu ochii închişi, la toate ororile din lume care îţi
trec prin minte. Denumeşte-o pe fiecare, imediat ce îţi apare, iar
apoi neagă-i realitatea. Dumnezeu nu a creat-o şi, ca atare, nu e
reală. Spune, de exemplu
"Dumnezeu nu a creat acel război. Deci, el nu e real."
"Dumnezeu nu a creat acel accident de avion. Deci, el nu e
real."
"Dumnezeu nu a creat acel dezastru (specifică-l). Deci, el nu e
real."
Subiecte potrivite pentru aplicarea ideii de astăzi pot include, de
asemenea, orice lucru de care te temi că ţi s-ar putea întâmpla ţie
sau oricui ţi-e drag. În fiecare caz, denumeşte "dezastrul" în mod
specific. Nu folosi termeni generali. De exemplu, nu spune:
"Dumnezeu nu a creat boala", ci "Dumnezeu nu a creat cancerul"
sau atacurile de cord, sau orice ţi-ar putea stârni teamă.
Iată-te confruntat cu repertoriul tău personal de orori. Aceste
lucruri fac parte din lumea pe care o vezi. Unele dintre ele sunt
iluzii împărtăşite, iar altele fac parte din iadul tău personal. Nu are
nici o importanţă. Ceea ce Dumnezeu nu a creat se poate afla
numai în propria-ţi minte, izolată de a Lui. Prin urmare, nu are
înţeles. Recunoscând acest fapt, încheie perioadele de exersare
prin repetarea ideii de astăzi:
"Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles."
Desigur, ideea de astăzi poate fi aplicată oricărui lucru care te
nelinişteşte de-a lungul zilei, în afara perioadelor de exersare. Fii
foarte specific când o aplici. Spune:
"Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles.
El nu a creat... (specifică situaţia care te nelinişteşte),
prin urmare lucrul acesta nu e real."
LECŢIA 15
"Gândurile mele sunt imagini pe care eu le-am plăsmuit."
Tocmai fiindcă gândurile pe care socoţi că le gândeşti apar ca
nişte imagini, tu nu le recunoşti ca fiind nimic. Socoţi că le
gândeşti şi astfel socoţi că le vezi. Iată cum s-a făcut "vederea" ta.
Iată funcţia pe care ai dat-o ochilor corpului tău. Asta nu este
vedere, ci plăsmuire de imagini, facere de chip, care ia locul
vederii, înlocuind viziunea cu nişte iluzii.
Această idee introductivă la procesul plăsmuirii de imagini pe
care tu îl numeşti vedere, nu-ţi va spune mare lucru. Vei începe să
o înţelegi după ce vei vedea mici contururi de lumină în jurul
aceloraşi obiecte familiare pe care le vezi acum. Acesta este
începutul viziunii adevărate. Odată ce a avut loc, poţi fi sigur că
viziunea adevărată va veni îndată.
Pe măsură ce vom continua, poţi avea multe "episoade
luminoase". Ele pot lua multe forme diferite, unele dintre ele de-a
dreptul neaşteptate. Nu-ţi fie teamă de ele. Sunt semne că, în
sfârşit, îţi deschizi ochii. Ele nu vor persista, deoarece nu sunt
decât simple simboluri ale adevăratei percepţii, neavând legătură
cu cunoaşterea. Aceste exerciţii nu-ţi vor revela cunoaştere. Vor
pregăti însă calea spre ea.
Exersând ideea de astăzi, repet-o mai întâi în sinea ta, apoi
aplic-o la orice lucru vezi în preajma ta, rostindu-i numele şi
oprindu-ţi privirea asupra lui, în timp ce spui:
"Acest ....... este o imagine pe care eu am plăsmuit-o."
"Acest ....... este o imagine pe care eu am plăsmuit-o."
Nu este necesară includerea unui număr mare de obiecte
distincte pentru a aplicarea ideii de astăzi. Este necesar, însă, să
stărui cu privirea asupra fiecărui obiect, în timp ce repeţi ideea în
sinea ta. Ideea poate fi totuşi aplicată ori de câte ori este nevoie
pe parcursul zilei.
LECŢIA 16
"Nu am nici un gând neutru."
Ideea de astăzi este un prim pas spre risipirea credinţei că
gândurile tale nu au nici un efect. Tot ce vezi este rezultatul
gândurilor tale. Nu există nici o excepţie. Gândurile nu sunt
măreţe sau mărunte; puternice sau neputincioase. Ele sunt, pur şi
simplu, adevărate sau false. Cele adevărate creează după propria
lor asemănare, iar cele false plăsmuiesc după a lor.
Nu există concept mai contradictoriu decât acela de "gânduri
deşarte". Ceea ce iscă percepţia unei lumi întregi nu poate fi
numit deşert. Fiecare gând pe care îl ai contribuie la adevăr sau la
iluzie; el fie extinde adevărul, fie multiplică iluziile. Desigur, poţi
multiplica nimicul, dar astfel nu îl vei extinde.
Pe lângă recunoaşterea faptului că, niciodată, gândurile nu sunt
deşarte, mântuirea îţi cere şi să recunoşti că fiecare gând pe care
îl ai aduce fie pace, fie război; fie iubire, fie teamă. Un rezultat
neutru este imposibil, deoarece un gând neutru este imposibil.
Există o asemenea tentaţie de a clasa gândurile de teamă ca
neimportante, triviale şi nevrednice de atenţie, încât este esenţial
să le recunoşti pe toate ca fiind la fel de distructive, dar şi la fel de
ireale. Vom exersa această idee sub numeroase forme până o s-o
înţelegi cu adevărat.
Aplicând ideea de astăzi, cercetează-ţi mintea cu ochii închişi
timp de aproximativ un minut, şi străduieşte-te să nu treci cu
vederea nici un gând "mărunt" care ar încerca să se sustragă
cercetării. E destul de dificil până te obişnuieşti. Îţi vei da seama
că îţi este încă greu să nu faci distincţii artificiale. Fiecare gând
care îţi vine în minte, indiferent de însuşirile pe care i le atribui,
este un subiect potrivit pentru aplicarea ideii de astăzi.
În perioadele de exersare, repetă ideea mai întâi în sinea ta, iar
apoi, pe măsură ce fiecare gând îţi trece prin minte, fii conştient
de el în timp ce îţi spui:
"Acest gând despre ....... nu este un gând neutru."
"Acest gând despre ....... nu este un gând neutru."
Ca de obicei, foloseşte ideea zilei ori de câte ori eşti conştient de
un anumit gând care te nelinişteşte. În acest scop, se sugerează
următoarea formulare:
"Acest gând despre ....... nu este un gând neutru,
pentru că nu am gânduri neutre."
Se recomandă patru sau cinci perioade aplicative, în cazul în
care nu solicită efort. Dacă apare vreo încordare, trei perioade vor
fi de ajuns. Se va reduce de asemenea lungimea perioadei
aplicative dacă se resimte vreo senzaţie de disconfort.
LECŢIA 17
"Nu văd lucruri neutre."
Această idee este un alt pas în direcţia identificării cauzei şi
efectului, aşa cum ele cooperează în lume. Nu vezi lucruri neutre
pentru că nu ai gânduri neutre. Întotdeauna apare mai întâi
gândul, în ciuda tentaţiei de a crede că este invers. Nu acesta
este modul de a gândi al lumii, dar trebuie să înveţi că este modul
tău de a gândi. De n-ar fi aşa, percepţia nu ar avea cauză şi ar fi
ea însăşi cauza realităţii. Având în vedre natura ei foarte variabilă,
lucrul acesta nu este nici pe departe probabil.
Aplicând ideea de astăzi, cu ochii deschişi, spune în sinea ta:
"Nu văd lucruri neutre pentru că nu am gânduri neutre."
Apoi priveşte în jur, oprindu-ţi privirea asupra fiecărui lucru pe
care îl remarci un timp suficient de lung pentru a spune:
"Nu văd un ... neutru, deoarece gândurile mele despre ... nu
sunt neutre."
Ai putea spune, de exemplu:
"Nu văd un zid neutru, deoarece gândurile mele
despre ziduri nu sunt neutre."
"Nu văd un corp neutru, deoarece gândurile mele
despre corpuri nu sunt neutre."
Ca de obicei, este esenţial să nu se facă distincţii între ceea ce
crezi că ar fi animat sau neanimat; plăcut sau neplăcut. Indiferent
de ce ai putea crede, nu vezi nimic realmente viu sau realmente
bucuros. Aceasta datorită faptului că deocamdată nu eşti
conştient de nici un gând realmente adevărat, şi de aceea, de nici
unul, realmente bucuros.
Se recomandă trei sau patru perioade distincte de exersare, şi
se impun nu mai puţin de trei pentru a obţine folos maxim, chiar
dacă simţi împotrivire. În acest caz, durata perioadei de practicare
poate fi redusă, totuşi, la mai puţin de acel aproximativ un minut
recomandat altminteri.
LECŢIA 18
"Nu resimt de unul singur efectele vederii mele. "
Ideea de astăzi este un alt pas în învăţarea faptului că gândurile
care iscă ce vezi, nu sunt niciodată neutre sau neimportante. De
asemenea, se evidenţiază ideea că minţile sunt împreunate, idee
căreia i se va da o importanţă sporită mai târziu.
Ideea zilei nu se referă atât de mult la ceea ce vezi, cât la felul
cum vezi. De aceea, exerciţiile de astăzi scot în evidenţă acest
aspect al percepţiei tale. În cele trei sau patru perioade de
practicare recomandate, să se procedeze după cum urmează:
Priveşte în jur, selectând într-un mod cât mai aleator subiecte
pentru aplicarea ideii de astăzi, aţintindu-ţi privirea asupra
fiecăruia suficient timp pentru a spune:
"Nu resimt de unul singur efectele felului cum văd ..."
Încheie fiecare perioadă de exersare prin repetarea afirmaţiei
mai generale:
"Nu resimt de unul singur efectele vederii mele."
Un minut sau chiar mai puţin va fi suficient pentru fiecare
perioadă de practicare.
LECŢIA 19
"Nu resimt de unul singur efectele gândurilor mele."
Ideea de astăzi este, evident, motivul pentru care vede
rea ta nu te afectează numai pe tine. Vei observa că uneori ideile
referitoare la gândire le preced pe cele referitoare la percepţie, în
timp ce alteori ordinea este inversată. Motivul este acela că
ordinea nu contează. Gândirea şi rezultatele ei sunt efectiv
simultane, deoarece cauza şi efectul nu sunt separate niciodată.
Astăzi subliniem din nou faptul că minţile sunt împreunate.
Această idee este rareori salutată cu toată bucuria la început.
Deoarece pare să comporte un imens sentiment al
responsabilităţii, putând fi privită chiar ca o "încălcare a intimităţii".
Fapt este, însă, că nu există gânduri intime. În pofida rezistenţei
tale iniţiale faţă de această idee, vei înţelege totuşi că ea trebuie
să fie adevărată dacă admitem că mântuirea este posibilă. Iar
mântuirea trebuie să fie posibilă, deoarece este Voia lui
Dumnezeu.
Cel aproximativ un minut de cercetare a minţii reclamat de
exerciţiile de astăzi trebuie petrecut cu ochii închişi. Mai întâi se
va repeta ideea de astăzi, iar apoi mintea va fi atent scrutată
pentru gândurile pe care le conţine în acel moment. În timp ce te
gândeşti la fiecare, numeşte gândul în funcţie de persoana sau
tema centrală pe care o conţine şi, păstrând în continuare gândul
în minte, spune:
"Nu resimt de unul singur efectele acestui gând despre ..."
Cerinţa de a fi cât se poate de nediscriminator în selectarea
subiectelor pentru perioadele de practicare ar trebui să-ţi fie deja
familiară şi nu va mai fi repetată în fiecare zi, deşi va fi sporadic
inclusă pentru aducere aminte. Nu uita, totuşi, că alegerea
aleatoare rămâne în continuu esenţială. Lipsa de ordine în
această privinţă face ca, în cele din urmă, recunoaşterea lipsei de
ordine în miracole să capete sens pentru tine.
Pe lângă aplicarea "după nevoie" a ideii de astăzi, se impun cel
puţin trei sau patru perioade de exersare. Dacă va fi necesar,
timpul afectat acestora poate fi scurtat. Nu încerca mai mult de
patru perioade.
LECŢIA 20
"Sunt hotărât să văd"
Am avut, până acum, o atitudine destul de lejeră în privinţa
perioadelor de practicare. Nu s-a făcut, în fond, nici o încercare de
a stabili programul de exerciţii în timp, efortul solicitat a fost
minimal şi nu s-a cerut nici măcar cooperare activă sau interes.
Această abordare a fost intenţionată şi foarte atent plănuită. Nu
am pierdut din vedere importanţa crucială a inversării gândirii tale.
Mântuirea lumii depinde de ea. Şi totuşi nu vei vedea, dacă te
consideri ca fiind constrâns şi dacă cedezi în faţa resentimentului
şi a opoziţiei.
Aceasta este prima noastră încercare de a introduce o
structurare.
Nu o interpreta greşit, ca pe un efort de a exercita forţă sau
presiuni. Vrei mântuirea. Vrei să fii fericit. Vrei pace. Nu ai parte
de ele acum deoarece mintea ta este total nedisciplinată şi nu poţi
distinge între bucurie şi mâhnire, plăcere şi durere, iubire şi
teamă.
Acum eşti pe cale să înveţi cum să le deosebeşti. Şi, adevărat,
mare îţi va fi răsplata.
Decizia ta de a vedea este tot ce îţi pretinde viziunea. Ceea ce
vrei îţi aparţine. Nu confunda micul efort care ţi se cere cu indiciul
că ţelul nostru ar valora puţin. Poate fi oare mântuirea lumii un
scop mărunt? Şi poate fi mântuită lumea dacă tu nu eşti mântuit?
Dumnezeu are un Fiu, iar acesta este Învierea şi Viaţa. Voia Sa se
face fiindcă toată puterea îi este dată în Cer şi pe Pământ. Înscop mărunt? Şi poate fi mântuită lumea dacă tu nu eşti mântuit?
Dumnezeu are un Fiu, iar acesta este Învierea şi Viaţa. Voia Sa se
face fiindcă toată puterea îi este dată în Cer şi pe Pământ. În
hotărârea ta de a vedea îţi este dată viziunea.
Exerciţiile de astăzi constau din a-ţi reaminti, de-a lungul zilei,
că vrei să vezi. Ideea zilei de azi implică, de asemenea, în mod
tacit, recunoaşterea faptului că acum nu vezi. De aceea, repetând
ideea, afirmi că eşti hotărât să-ţi schimbi starea de faţă cu una
mai bună, una pe care o vrei cu adevărat.
Repetă idee zilei de azi rar şi cu fermitate de cel puţin două ori
pe oră de-a lungul zilei, încercând să o faci la fiecare jumătate de
ceas. Nu te necăji dacă uiţi, dar fă un efort real să-ţi aminteşti.
Repetiţiile suplimentare să fie aplicate la orice situaţie, persoană
sau întâmplare care te indispune. Poţi să le vezi altfel şi altfel le
vei vedea. Ceea ce doreşti vei vedea. Iată adevărata lege a
cauzei şi efectului operând în lume.
Smile
avatar
Crystalin
Intermediate
Intermediate

Numarul mesajelor : 466
Puncte : 573
Reputatie : 17
Data de inscriere : 04/06/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Boli si terapii cu ajutorul credintei

Mesaj Scris de vali la data de Mier Sept 16, 2009 10:08 am

se stie de demult ca daca esti credincios esti mai calm si mai bun (nu ma refer la habotnici si fanatici) si uite ca stiinta vine sa comfirme aceasta supozitie .


Credinta ajuta la blocarea anxietatii si la minimizarea stresului, conform studiului unor cercetatori din cadrul Universitatii Toronto, care a dezvaluit diferentele creierului la credinciosi si necredinciosi.

Participantii au trecut prin testul controlului cognitiv Stroop, care presupune atasarea de cap a unor electrozi, in vederea masurarii activitatii creierului. In comparatie cu necredinciosii, cei care au credinta au aratat o activitate mai mica in zona cortexului anterior (ACC), o portiune a creierului care induce modificarea comportamentului, prin semnalizarea momentelor in care atentia si controlul sunt necesare. Acest fenomen are loc de obicei ca urmare a unor evenimente care produc anxietate, cum ar fi de exemplu atunci cand gresim. Cu cat este mai mare fervoarea religioasa, cu atat ACC-ul este mai mic, iar erorile mai putine. Studiul arata ca religia are un efect de calmare asupra credinciosilor, ceea ce ii face sa fie mai putin stresati in ceea ce priveste infruntarea necunoscutului sau a greselilor.


http://www.descopera.ro/dnews/4022810-creierul-credinciosilor-este-diferit-de-cel-al-ateilor

_________________
O zi in lumina!
--------------------------
Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramine doar eu
avatar
vali
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 1310
Puncte : 1559
Reputatie : 22
Data de inscriere : 26/05/2009
Varsta : 44
Localizare : acolo unde prostia si rautatea nu ajung

Vezi profilul utilizatorului http://ioyahyia.wordpress.com/

Sus In jos

Re: Boli si terapii cu ajutorul credintei

Mesaj Scris de vali la data de Joi Sept 17, 2009 11:08 am

A VINDECA CU PUTERE
A VINDECA CU IUBIRE

De Norma Gentile (ii multumim Vioricai Mocanu)

A vindeca prin iubire este, pur si simplu, a fi cu acea situatie sau persoana. A vindeca cu putere are mai mult de a face cu a determina ceea ce trebuie sa faca situatia sau persoana.

Norma ne spune:
Acum cativa ani, prezentam o conferinta despre sanatatea psihologica, impreuna cu cativa samani. Unul dintre prezentatori mi-a dat sa tin elementul foc, in timpul ceremoniei de vindecare. Flacara fizica era intr-un bol. Flacara eterica, cea care vindeca cu adevarat, nu era vizibila, si ardea sub mainile mele in care se afla bolul. Flacara eterica era fierbinte. Am miscat mainile, incercand sa-i micsorez intensitatea. Dar, indiferent de modul in care imi miscam mainile, flacara eterica ma urma. Dupa un minut, caldura a devenit de nesuportat.
Pe cand ma gandeam sa intrerup ceremonia, pentru a o ruga sa scada intensitatea flacarii, mi-am dat seama ca prin intentie flacara fusese reglata sa arda puternic. Tot ceea ce aveam nevoie era sa spun flacarii ca ma ranea si sa o rog sa-si micsoreze caldura.

Arhanghelul Mihail ne spune:
Intentia este puterea vindecarii. Folosita singura, poate dauna.
Creierul uman creeaza intentie. Intrucat cea mai mare parte din omenire inca traieste intr-o constiinta amestecata, de unitate si polaritate, atunci cand se formeaza o intentie, se formeaza si intentia opusa.
Din acest motiv, de fiecare data cand va rugati pentru pace, va rugati si pentru razboi. De fiecare data cand binecuvantati binele din cineva, dati o energie la fel de puternica la ceea ce voi gasiti ca nu este bine.
Puterea este aptitudinea de a crea. Ca oameni, vi s-a daruit puterea divina de catre aspectul Masculin Sacru, sau forta lui Dumnezeu din voi si din jurul vostru. Cand ganditi, folositi aceeasi forta a lui Dumnezeu. Cand iubiti, experimentati aspectul Feminin Sacru al lui Dumnezeu.

Intrebare: Atunci cum putem realiza vindecarea?
Raspuns: In interior. Cand mentineti ceva in minte, fara intentie, mentineti in iubire. Potirul iubirii este potirul Femininului Divin. Indiferent de ceea ce vedeti sau auziti in jurul vostru, potirul iubirii este pentru fiecare dintre cei ce se afla pe Pamant. Potirul iubirii este mai mult decat posibilitatea de a experimenta iubire, este realitatea de a se naste si a trai in aceeasi iubire care l-a zamislit pe Cristos si constiinta care el a adus-o pe Pamant.
Intr-adevar, voi va nasteti si traiti (ardeti) in acelasi foc de iubire din care s-a nascut constiinta lui Cristos. Inainte de creatie, erati o parte a acelui foc si veti fi din nou o parte a lui.
Mai mult decat putere si iubire, vindecare necesita un tip de concentrare care este atat masculina cat si feminina. Acesta exista fizic, atunci cand creierul face o punte de legatura intre cele doua emisfere cerebrale. Cand sunteti capabili sa mentineti aceasta calitate a concentrarii, folositi ambele emisfere si stimulati aproape la maxim caile de trecere din puntea de legatura.
Iubirea – principiul feminin al creatiei – si Puterea – principiul masculin al creatiei – coexista cu un scop. Luate separat, fiecare are functiile sale. Impreuna deschid poarta catre un nou tip de creatie.
In aceasta noua creatie, raspunsul nu este vindecarea, intrebarea este vindecarea. De exemplu: pe masura ce flacara ardea mainile Normei, ea a recunoscut ca situatia era una de putere, nu de iubire. Onorand flacara (nu luptandu-se cu ea), ea i-a onorat puterea, dar nu i-a opus propria sa putere. Mai degraba, ea a adus in constiinta sa principiul feminin al iubirii si, folosind iubirea, a construit un pod psihic pentru a ajunge la flacara. A folosit iubirea ca sa rezoneze cu energia flacarii. Atunci flacara a perceput-o ca parte din ea insasi si a raspuns la cererea sa.
Sa presupunem ca, in loc sa recunoasca ca lipsea iubirea, Norma ar fi incercat sa stinga flacara sau sa o diminueze prin propria sa putere. Asta ar fi avut rezultatul contrar, deoarece energia Normei ar fi atras atentia atat energiei persoanei care tinea ceremonia, cat si a energiilor arhetipale pe care se baza flacara. Aceste doua surse ar fi coplesit puterea personala a Normei si flacara ar fi ars mult mai fierbinte, deoarece s-ar fi mobilizat impotriva unei amenintari (asa ar fi fost perceputa de flacara, intentia Normei).
Vedeti? Folosirea rugaciunii si a intentiei de vindecare este rareori fara consecinta. Cand va doriti mai putina ploaie, obtineti mai putina ploaie. Cand doriti mai multi bani, obtineti mai multi bani. Dar, de asemenea, obtineti inundatii si boli neasteptate si taxe mai mari. Toate lucrurile cauta sa reechilibreze balanta divina, indiferent de ceea ce creierul vostru ar incerca sa determine!

A VINDECA CU PUTERE SI IUBIRE.

A vindeca cu Putere si Iubire este o arta. Iubirea, fata aspectului Divin Feminin, este intotdeauna disponibila, oricui, oriunde. Puterea, fata sacra a aspectului Masculin, se iveste abia acum din spatele multor valuri.
In societatea voastra aveti multa putere irosita. Ati folosit-o si ati tratat-o ca pe un lucru comercial. Caracterul sacru al puterii s-a pierdut pentru voi. Capacitatea de a directiona energiile spirituale este, de asemenea, pierduta pentru voi.
Puterea, aspectul Sacru Masculin, este capacitatea de a directiona vindecarea, fara a determina rezultatul. Este capacitatea de a mentine in minte intentia de sacralitate. Puterea este dreptul innascut al constiintei. Pe masura ce constiinta voastra creste, creste si Puterea. Puterea nu este niciodata decizia mintii; este cunoasterea de baza a universului.

Norma ne spune:
Atunci cand vindec, nu afirm scopul final, ci mai degraba pun intrebari. Intreb ce vrea situatia. Intreb care este urmatorul pas in evolutie, pentru corp sau pentru suflet. Intreb daca ceea ce percep este momentul prezent.
Descopar ca, cu cat pun mai multe intrebari, cu atat mai usor este sa permit aspectului magic sa aduca persoana sau situatia, intr-un loc nou. Va invit pe fiecare dintre voi sa incercati asta.

Mai jos este o serie de 4 intrebari, pe care Arhanghelul Mihail le-a dezvoltat cu mine, in ultimul timp. Le folosesc atunci cand vad, simt, percep o prezenta energetica, care nu e in acord cu calitatea generala a cuiva. Aceasta poate fi intr-o zona specifica a corpului, sau o stare emotionala mai generala.

1. Este acest, ghid, energie, inger, din timpul prezent? Daca nu, o eliberez in orice cadru temporal pe care aceasta energie il percepe ca fiind timpul prezent.
2. Este acest, ghid, energie, inger adecvat corpului feminin/ masculin din timpul prezent? (Adesea luam energiile parintilor sau sotilor drept ale noastre)
3. Este acest, ghid, energie, inger in armonie cu partea sufletului care este incarnata conform legii intruparii?
4. Reflecta acest, ghid, energie, inger seria de alegeri care au condus corpul fizic, la aceasta realitate?

TIMPUL ESTE O CALITATE A VINDECARII

Timpul este o inventie a mintii omenesti. Imi place comentariul care spune ca am inventat timpul, pentru ca sa nu ni se intample toate lucrurile deodata. Este pertinent, deoarece parem victime si nu creatori ai timpului.
Asumarea dreptului si statutului nostru de creatori ai timpului este primul pas in vindecare. Pur si simplu, nu putem vindeca sau schimba energiile care nu sunt in sincronicitate cu cadrul nostru temporal. Singurul loc in care acestea pot fi vindecate, este in timpul de care apartin.

CORPUL FIZIC SI TIMPUL

Conform cu invatatura Arhanghelului Mihail, fiecare avem o frecventa unica de vibratie a structurii atomice din corpul nostru. Aceasta frecventa este determinata de sexul corpului nostru, cat si a sufletului nostru si de cadrul temporal, pe care il numim momentul prezent. Daca sunt cu cineva in timpul vindecarii, atunci momentul pe care il impartasim este momentul prezent. Intreb daca energiile sunt adecvate sau in armonie cu corpul fizic masculin/feminin, ca o modalitate simpla de a incepe sa eliberez energiile ce provin de la partener sau parinti. Pe masura ce energiile incep sa-si dea drumul, pacientul poate sa experimenteze momente scurte de amintiri, legate de persoana sau situatia respectiva.

SUFLETUL INCARNAT CONFORM LEGII

Cand privesc fizic, sufletul, vad un nivel de energie mult mai complex si profund, decat cel ce se poate potrivi intr-un singur corp. Vad un rau energetic de manunchiuri de raze care patrund, simultan, in mai multe corpuri. Pe masura ce fiecare corp creste, vad cum cateva dintre aceste manunchiuri de raze pot fi schimbate. O parte a sufletului s-ar putea sa doreasca sa mearga iar la gradinita, o alta parte s-ar putea sa doreasca sa incerce din nou adolescenta. Cateva manunchiuri de raze s-ar putea sa doreasca sa experimenteze nasterea, dar s-ar putea sa nu fie nevoie sa continue in corp. In acest mod, vad ca sufletul schimba partile din el insusi dintr-un singur corp.
Cand una sau mai multe dintre aceste parti, sau manunchiuri de raze, se schimba, se petrece o schimbare a sufletului. Experienta noastra poate fi ca nu observam deloc asta, sau ca observam o confuzie pe termen scurt. Veti face ceea ce faceti in mod obisnuit – sa bagati cheia in contactul masinii, sau sa scoateti banii de la un bancomat – dar veti simti ca fiind ceva strain. Noua voastra parte integreaza experienta umana. Cele mai multe schimbari ale sufletului se petrec cand dormim. Odata s-a petrecut asa ceva cu mine, in timp ce tineam un curs. Mi-am dat seama ca s-a petrecut, atunci cand m-am dus la toaleta si, uitandu-ma la usa pe care scria „femei”, nu mi-am data seama ce inseamna asta!
Cateodata, schimbarea sufletului este atat de mare, incat se schimba cariera persoanei, sotul/sotia, obiceiurile alimentare si stilul de viata. In astfel de cazuri, ceilalti membrii ai familiei sau prietenii nu au facut nimic gresit. Partea sufletului incarnata in corp, pur si simplu a terminat calatoria si, in loc sa moara, corpul a primit alte aspecte ale sufletului. Daca ati observat acest proces la cineva drag, va rog sa recunoasteti ca partea din sufletul lor care v-a iubit, inca va iubeste si ca, pur si simplu, ei au nevoie sa implineasca mult mai multe in aceasta viata, decat angajamentele de iubire pe care le aveau cu voi. In masura in care puteti sa-i eliberati in noul lor ciclu, ei invata, cresc si aduc experienta inapoi, partii sufletului pe care o cunosteati.
Asta ne aduce la subiectul celor care „intra intr-un corp”. Uneori, un suflet care a inceput drumul cu un corp fizic il paraseste si un nou suflet intra. Cred ca partea sau partile unui suflet care incep cu un corp sunt rareori cu acelasi corp, pe la varsta de 25 de ani. Procesul de intrare intr-un corp este complet diferit.
De obicei, sufletul care intra intr-un corp are o relatie de lunga durata cu sufletul care este deja in corp. Momentul de schimb poate aparea ca o experienta de moarte clinica. De asemenea, poate fi un proces de somn indelungat. Nu toate experientele de moarte clinica sunt de schimbare a sufletului.(NOTA EDITURII fenomen care se numeste WALK-IN si despre care puteti citi in extrem de interesanta carte ET 101 http://www.editura- foryou.ro/ index.php? p=detalii&carte=15 )
Folosesc termenul de „incarnare conform legii” deoarece acesta intareste limita energetica a partii /partilor sufletului care aleg sa fie in corpul fizic. Deoarece diverse parti ale sufletului vin si pleaca pe parcursul vietii, este cruciala definirea exacta a partilor care exista in corp, la un moment dat.

ALEGERI SI REALITATI

Corpurile noastre existente in tridimensional pot trai, la un moment dat, doar intr-o singura realitate. De fiecare data cand alegem ceva, sunt create alte realitati paralele, unde sunt luate alte decizii.
Portalurile dintre aceste alte realitati sunt deschideri ale constiintei spirituale. Sufletul nostru ar putea calatori prin aceste portaluri, dobandind vindecari si reintorcandu- se la noi cu o noua cunoastere, provenita din alegerile care nu s-au facut aici, in aceasta realitate. Dar corpul nostru ramane aici, asa cum fiecare dintre corpurile noastre ramane in propria sa realitate.
In masura in care suntem capabili sa legam sau sa ancoram corpurile noastre, din ce in ce mai sigur, in aceasta realitate, sufletul nostru se poate aventura mai departe, in realitati alternative cat si paralele. Daca nu suntem ancorati, putem experimenta frica sau o imprastiere a energiilor noastre, atunci cand sufletul nu se poate reintegra in formele noastre fizice.
Concentrandu- ne pe fiecare chakra (sau locatia fizica ce pare corespunzatoare) si intreband daca energiile prezente reflecta seria de alegeri pe care este construit acest corp fizic, aflam ca ar putea exista energii din alegeri care nu au fost facute, dar care au fost luate in consideratie, ce raman ancorate in corp. Asta ii impiedica pe ghizii sau ingerii care ne sustin alegerile sa ne sustina, efectiv, corpurile.
Acest lucru este in special adevarat in jurul zonei de jos a spatelui. Vad ca ghizii, care sustin modul in care sufletul nostru se incarneaza in corpul nostru, se conecteaza la noi in spatele buricului. Pe masura ce aceasta zona se curata, calea si miscarea ascendenta din aceasta viata se curata si ea. Adesea, obstacolele devin mai vizibile, astfel incat sa poata fi inlaturate si transformate in trepte pe cale.
Nu e o coincidenta ca buricul este o cale primordiala pentru prana. Pe masura ce inima chakrei din zona buricului se curata, devine mai clar si modul in care ne administram forta de viata. Inca mai putem alege sa folosim prana in moduri care nu ne sustin corpurile noastre, dar vom simti mai clar rezultatele alegerilor noastre.

Arhanghelul Mihail ne spune:

Acest sistem se bazeaza pe Constiinta Unitatii. El onoreaza faptul ca fiecare fiinta are dreptul la existenta si are un scop. Eu si noi, Ierarhiile Cerului si Pamantului, onoram faptul ca fiecare are de dus la bun sfarsit o calatorie. Pe masura ce fiecare dintre voi trece prin ciclurile sale de invatare, asa trec si cei la care voi va referiti ca fiind ghizi, ingeri, sau, pur si simplu energii, fiecare are ciclurile sale unice de evolutie. Cand eliberati oricare ghid, de munca de a va servi, faceti-o cu iubire si apreciere. Va uram bun venit in rolurile voastre de co-creatori cu noi.

Iubirea si binecuvantarile noastre pentru fiecare dintre voi,

Arhanghelul Mihail si Ierarhiile Cerului si Pamantului

_________________
O zi in lumina!
--------------------------
Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramine doar eu
avatar
vali
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 1310
Puncte : 1559
Reputatie : 22
Data de inscriere : 26/05/2009
Varsta : 44
Localizare : acolo unde prostia si rautatea nu ajung

Vezi profilul utilizatorului http://ioyahyia.wordpress.com/

Sus In jos

Re: Boli si terapii cu ajutorul credintei

Mesaj Scris de luminos1 la data de Lun Dec 14, 2009 8:02 pm

Efectele miraculoase ale semnului crucii si rugãciunii

Oamenii de stiintã rusi au dovedit experimental
proprietãtile miraculoase ale semnului crucii si al
rugãciunii, a informat sãptãmâna trecutã agentia
Interfax. "Am stabilit cã vechiul obicei a-l facerii
semnului crucii deasupra mâncãrii si bãuturii, înainte
de masã, are un profund sens mistic. În spatele lui este
un folos practic: mâncarea este purificatã efectiv
instantaneu. Este un mare miracol, ce se întâmplã fizic
în fiecare zi", a declarat fizicianul Angelina
Malakhovskaya, citatã de publicatia Zhizn.
Malakhovskaya a studiat puterea semnului crucii timp de
aproximativ zece ani. A fãcut numeroase experimente, ce au
demonstrat în mod verificat rezultatele fãcute apoi
publice. Ea a descoperit în special proprietãtile
bacteriale unice ale apei dupã ce este binecuvântatã cu o
rugãciune ortodoxã si cu semnul crucii. Studiul a mai
observat un nou si necunoscut efect al Cuvântului lui
Dumnezeu, scrie Interfax, de transformare a structurii apei,
în special densitatea ei opticã în spatiul spectral
ultra-violet. Oamenii de stiintã au studiat impactul
rugãciunii Tatãl nostru si al semnului crucii asupra
bacteriilor patogenice. Mostre de apã din diferite surse -
fântâni, râuri, lacuri - au fost folosite în cercetare.
Toate mostrele contineau anumite bacterii. S-a observat cã
dacã se rosteste rugãciunea domneascã si se face semnul
crucii asupra apei, numãrul de bacterii dãunãtoare scade
de sapte, zece, sute chiar mii de ori.
Experimentele au fost fãcute astfel încât sã se
excludã posibilul impact al sugestiei mentale. Rugãciunea
a fost spusã atât de credinciosi cât si de necredinciosi,
iar numãrul bacteriilor, indiferent de mediu, a scãzut
fatã de mostrele de referintã. Oamenii de stiintã au mai
dovedit efectul benefic al rugãciunii si al semnului crucii
asupra oamenilor. La toti participantii la teste presiunea
sângelui s-a stabilizat iar parametrii s-au îmbunãtãtit.
În mod uimitor, parametrii s-au modificat în directia
necesarã vindecãrii: la oamenii hipotensivi presiunea
sângelui a crescut, iar la hipertensivi a scãzut. S-a mai
observat cã dacã semnul crucii este fãcut neîngrijit, si
fãrã sã atingã punctele corespunzãtoare - centrul
fruntii, centrul plexului solar si umerii - rezultatele
pozitive ale testelor sunt mai slabe, sau chiar absente.

sursa: http://www.yonan.ro/system/node/91
avatar
luminos1
Moderator
Moderator

Numarul mesajelor : 137
Puncte : 186
Reputatie : 3
Data de inscriere : 27/05/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Boli si terapii cu ajutorul credintei

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum